CHI GUAI SIGNURI CU ROBOT CUNFISSURI
Commedia brillante in due atti di
Rocco Chinnici
L’era della cibernetica con tutti i suoi ritrovati tecnologici quasi che non
stupisce più nessuno: robot che lavorano nelle fabbriche sostituendo l’uomo;
robot che fanno i lavori di casa sostituendo quasi del tutto la donna… insomma
cose che a svegliarsi un morto di appenna trent’anni richiuderebbe subito gli
occhi dalla paura. Però che il robot si mettesse a sostituire il prete farebbe
accapponare la pelle ai credenti e ai non. Questo è quanto accade in questo
svolgersi di eventi: padre Carmelo, mezzo filibustiere, stanco di badare ai
propri parrocchiani, pensa di ritirare un robot per farsi aiutare a confessare;
ma, l’insegnamento dato al robot non da i frutti come egli avrebbe voluto, e…
PERSONAGGI
Carmelu capo famiglia
Jancilina moglie
Postinu
Robot
Annicchia comare di Jancilina
Padre Carmelo (brevissima comparsa)
CARMELU
(Entrando in scena, si lamenta per un forte dolore alla gamba destra). Aih!
Aaaih! Chi sorta di duluri ca mi pigghiò! (Si siede). Aih, aih! E c’haju fattu?
Menu mali chi mi staju livannu ora du lettu! Aih, aih!
JANCILA
(Entra, venendo da fuori, con una cesta di biancheria da stirare. Si preoccupa
nell’aver sentito lamentare Carmelo). Sintemu, sintemu a oj cu quali nuvità si
svigghò?
CARMELU
U sai, Janciulina, sta matina haju un duluri novu, ‘nna jamma vecchia!
JANCILA
E putiva essiri! ‘Ntantu ti ricordu chi nun è cchiù matìna e chi sunnu i tri di
pomeriggiu; e nautra cosa ancora, chi… (ironica e sillabando) sta-ma-tì-na, ju,
mi iazzavu, pi jrimi a rumpiri li jammi! Mentri tu… durmivi! E certu, a scecca
c’è ca travagghia! Vulissi propriu vidiri si mi svigghiassi puru ju (ironica) cu
un duluri novu… ’nta jamma… vecchia! comu avissimu a fari pi mettiri a pignàta!
CARMELU
Buttana di so matri, com’è pronta a fari l’articulu! Tu havii di fari a
giornalista e no a lavannàra! Mo sai chi u duluri già mi scumpariu d’un tuttu,
sintennu a tia!
JANCILA
Si ju havia a fari a giornalista, tu, havii di fari u misteri di parrinu!
CARMELU
Di parrinu?
JANCILA
E certu! E’ l’unicu misteri ca putivi fari bonu: “cantu e riposu, cantu e riposu...”
CALORIU
(Adirato) Oooh, e cuntinua! Ma u sai ca si peggiu di ‘na musca cavaddìna! Mi
pari a zà lamenta! Sempri chi havi di diri, eni! Comu, ju munnu cipuddi e a idda
ci brucinu l’occhi!
JANCILA
(Inviperita) Mischinu! Accuda e ti taghi i manu… cu ssi cipuddi. Jazzati,
jazzati! Pezzu di macabbunnu! E va cercati u travagghiu, lagnusazzu chi nun si
avutru! A jamma, si! Ta dassi ju ‘na jammata ‘nta ssu tintu cirividdazzu chi
hai! Armenu facissi truvari prontu a manciari, facissi li sirvizza, no! Dormiri,
dormiri e dormiri! Dormi chiossà di matarazza, dormi!
CARMELU
Ma mai ti sicca ssa linguazza chi hai! Mai t’asciucanu li cannarini? Gran
persica giallinusa e pilusa ca si! Ma nun mi putiva stari curcatu… o megghiu
ancora ristari schettu!
JANCILA
A mia, a mia m’havianu a ciuncari li jammi a quannu mi misi cu tia! Pezzu di
‘mbrogghia populu! Pari chi m’avissi maritatu cun matarazzu. I vermi, i vermi
sta facennu ddu lettu! Ah, ma quarchi ghiornu di chistu, o u fazzu vulari da
finestra o ci dugnu focu!
CARMELU
Oh, babbasunazza ca si! E unni dormi dopu, mu vo diri?
JANCILA
Unni dormu… cu, ju? Ma si sugnu sempre ca travagghiu! ‘Nta jornu a jri a lavari
o sciumi i robbi di cristiani; tornu jntra, è priparari a manciari, fari li
survizza… a notti è stirari; dimmi tu quannu dormu! Avissi avutu’na figghia,
armenu, e… chi nun avissi avutu u to ciriveddu; ‘nveci…, (allusiva) mancu fusti
bonu a chissu, a darimi ‘na figghitta!
CARMELU
A lingua, a lingua t’avissi a cadiri, spiramu a Diu! Signuri me, aspetta d’arrivari
dintra pi armari l’opira! E menu mali chi stai tuttu u jornu cu i manu ammoddu…
o friscu! E si travagghiavi o furnu? Santi diavuluna! Senti, a discursu di furnu,
chiuttostu… chi manciamu a oj? Chi u pitittu mi sta facennu jacitu.
JANCILA
Puru! (Ironica) Viditi chi suffirenza! U pitittu Ci fici jacitu! E… senti,
(prendendo dalla cesta un paio di mutande… possibilmente sporchissime) chisti,
ti piacinu chisti? A oj ti fazzu manciari mutanni fritti… o si nno un paru di
quasetti bugghiuti; diciditi e mu fa sapiri, (esce per l’altra stanza) ca ju nno
mentri sugnu dda bbanna, haju avutri sirvizza di fari chi dari adenzia a tia;
pezzu di pisci stoccu chi nun si avutru.
CARMELU
E chi fu! Pari chi sempri a correnti è pizzata! A mumentu puru i capiddi ci
ttisanu! Pari ‘na tarantula ballarina! E si nni ju puru, oh! Attizza u focu e
parti! E allura, chistu è signu ca pi oj si fa santa Lucia. Quasi quasi chi vaju
e mi tornu a curcu navutra vota… (Si sente il postino chiamare da fuori.).
V.F.S.
(E’ balbuziente) Zzu-zzu Ca-Carmelu!
CARMELU
Ma chista un è a vuci du postinu! Si canusci di comu parra… dicemu… parra. Ih, e
chi voli? Nun è chi purtau quarchi camurrìa di pagari. Ma dicu cu mi porta di
jazzarimi du lettu. (Chiama la moglie) Janciula! Janciulina! Vidi chi c’è cca u
postinu; po’ veniri?
JANCILA
(Rientra con una padella in mano) Janciulina, Janciulina! Chi è, ti nescinu i
morroidi si vai e vidi chi voli?
V.F.S.
Zà-zà Ja-Ja Ja-Ja…
CARMELU
Cu è ddocu? Trasiti, jemu avanti!
JANCILA
(Indisposta, va ad aprire la porta). Eccu ddocu! Comu si oj chiffari nun
‘nn’avissi! (Bussano).
POSTINU
Sa-sa sa-sa…
JANCILA
(Interrompendolo) Lassati perdiri e passamu avanti. Chi c’è? Chi purtastivu,
cosi di pajari?
POSTINU
Sa-salutamu!
CARMELU
Ora!
POSTINU
(Prende dalla borsa a tracolla un cartoncino da firmare) Fi-fi… fi-fi… fi-fi…
CARMELU
Eccu picchì a posta arriva sempri ritardu! Avanti ca finisci u giru du paisi ti
vogghiu!
POSTINU
Fi-firmati cca.
CARMELU
Ma… nun è chi su pi davveru cosi di pagari?
JANCILA
Ma cu ti porta di dumannarici a tu navutru? Non vidi comu parra? Ju dicissi chi
facissimu prima si jissi tu a posta, a ‘nfurmariti.
POSTINU
E’-è… è-è…
JANCILA
E semu appostu! Accussì! Forsi è mugghi (si siede) chi mi ssettu.
POSTINU
E’-è… na-na (sbalordito) co-cosa ro-rossa!
CARMELU
(Alla moglie) Tu nni capisti nenti?
JANCILA
Ju capivu sulu ca pi oj, tra tia e iddu, finivu di fari tutti li sirvizza c’havia
‘n menzu i pedi.
POSTINU
(Ripete sempre sbalordito) Na-na na-na cosa ro-rossa!
JANCILA
Si, si! E chissu u capemu! Però, circati di nun ripitilli du voti i cosi, si nno
finisci ca scura e nuautri ancora stamu cca a sentiri a vui! Allura dicistivu ca
è ‘na cosa rossa; ma chi cosa?
POSTINU
(Cerca di spiegarsi facendo misure in altezza) Un pa-pa… uuun pa-pa…
JANCILA
(Avvilita) Oh, madonna! Ma… dicitimi ‘na cosa, (quasi sillabato) a fini misi vu
dunanu tuttu sanu u stipendiu?
POSTINU
Pa-paccu ro-rossu!
CARMELU
Ah! Arrivau un paccu grossu?
JANCILA
…E chi avissimu fattu prima a jillu a pigghiari a posta!
POSTINU
U-u u-u uuu…
CARMELU
U lupu?
POSTINU
(Adirato) Ma-ma qua-quali lu-lupu e lupu! Uuun lu pu-putiti pi-pigghiari!
CARMELU
Ah, no! E picchì?
JANCILA
Ancora a tu navutru! Non ci fari dumanni ti dissi!
POSTINU
(Sempre meravigliato) Pi-picchì è rossu!
JANCILA
Vol diri du uri di parrari amu fattu pi diri sulu chi è un paccu grossu!
CARMELU
Bih, tantu rossu è! Scummettu chi ci voli puru a… (facendo come se portasse la
carriola, e il postino annuisce) carriola.
JANCILA
(Ci pensa un po’, e… preoccupata) Un paccu rossu! E cu nnu manna? Nun avemu
mancu parenti America.
POSTINU
Fo-fo… fo-fo…
CARMELU
Nenti, lassati perdiri ch’è megghiu. Datimi ssu fogghiu ca vu firmu.
JANCILA
Ciù firmi? Chi firmi! E si su cosi di pagari ti dissi?
CARMELU
E allura a chistu nni l’avemu a teniri cca tutta a jurnàta?
JANCILA
E ju chi firmu senza sapiri ‘nzocché?
CARMELU
Ora dicu ju, è mai possibili chi a cu havi di spiegari i cosi a genti ci mettinu
a unu chi parra a puntati? Sintiti ‘na cosa, ma aviti pruvatu mai a parrari
cantannu? Dicinu, chi quannu unu… comu a vui, parra cantannu, parra bonu!
POSTINU
E u-u sti-stissu nu-nu nu-nu mi avi-vissinu ca-caputu.
JANCILA
E picchì, scusati?
POSTINU
Pi-picchì su.sugnu pu-puru stu-stu… stu-stunatu!
CARMELU
Chi bedda furtuna c’aviti! Supra a uaddara u cravunchiu! Secunnu mia a chiddi
comu a vui, l’assuminu apposta pi iri purtannu sti camurrii, accussì, unu si
siddia di sentiri e firma; e poi paga. Eh, no! (Al postino) Sintiti, nun firmamu
nenti, dicitici o capu ufficiu chi nuautri pacchi ‘un nni spittamu propriu; così
pigghia e ciù mannati ‘nn’arreri!
POSTINU
Pi-pi pi-pi…
JANCILA
(Che aveva frainteso) Eh, no! S’avutra ci ammanca! Mi dispiaci, tinitivilla
bedda stritta, chi u gabbinettu ora ci finivu di fari li pulizzii.
POSTINU
(Adirato) Ma-ma ma-ma qua-quali ga-gabbinetu e ga-gabbinettu!
CARMELU
(Alla moglie) Mmucca a tu navutra! Ca su fa ‘ncazzari ‘un è peggiu! Mancu ‘na
parola spiccica cchiù.
POSTINU
Ri-ri-ricu, pi-pi pi-pi chistu uuun c’è ne-nenti di pa-pagari! U ca-capistivu?
JANCILA
Ah, nenti di menu! E… sintiti, si poi nni rriva a sorpresa? Chi fa, va portu a
vui?
POSTINU
(Meravigliato) A-a mia?
JANCILA
E a cu, a me soru?
CARMELU
Ma dicu ju picchì ‘nn’avemu a fari li budedda fracidi! (Alla moglie) Dimmi ‘na
cosa, tu si sicura di nun aviri ordinatu nenti e di un aspittari pacchi?
JANCILA
A mia l’unicu paccu chi m’havia arrivari… (indicando il marito) eri tu, e mi
rrivò già d’un pezzu, quindi…
CARMELU
(Inveendo contro la moglie) U coddu, spiramu o signuruzzu t’avissi a rumpiri!
(Il postino ride) E vui chi ci riditi, scusati, chi propriu cu vui ci fussi di
ridiri sinu a pisciarisi di supra? E ora sarbativi ssu cartillinu e ciù diciti o
diritturi chi nuautri nun aspittamu nuddu paccu.
POSTINU
E va-va beni. Pe-però pi-pi mannallu ‘nn’a ‘nn’arreri, l’a-l’aviti a pa-pagari
vu-vuautri i spi-spisi!
JANCILA
Chi cosa? Senza chi haju urdinatu nenti? Sintiti, o vi nni jiti subbitu di cca,
o vi dugnu ‘na padiddata (padella) ‘nta ssu mussu di fari sciogghiri a
parlantìna ‘n quattru e quattr’ottu! Via! Sciò, sciò!
POSTINU
Io, mi-mi nni va-vaju ma-ma un vi-vi vi-vi pari ca fi-finiu ddocu! (Esce
borbottando).
JANCILA
Oh! E a chistu nnu livamu di ‘n menzu i pedi! Un paccu beddu rossu! E ora ti
pari a tu navutru e mi chiami ancora! (Esce anch’essa borbottando).
CARMELU
Grannissima stracqua quagghi! Un generali di battagliuni pari! Ca va, chi si
chista… Diu mi ni scanza e libira, avissi nasciutu masculu… così nun mi l’avissi
propriu spusatu, e si rrulava nni l’esercitu, quantu avissiru statu li guerri si
‘nn’avissi persu pir sinu lu cuntu! Ma com’era addrummintatu ddu jornu? E chi
era cuntentu quannu u parrinu mi dissi: “E tu, Carmelo, sei contento di prendere
in moglie…” Ma unni ci ju a finiri dda ducizza d’un tempu? (Si avvicina alla
porta da dove è uscita la moglie e le scaraventa le ingiurie) Zaurra! Nutuli!
Persica giallinusa! Sarvaggia! (Riappare la moglie col matterello in mano e con
aria di sfida).
JANCILA
Cu è sta sarvaggia? Cu mia parravi?
CARMELU
(Guarda, preoccupato il matterello) Cu, jò? Ma quando mai! Dicia… sarva…ggia,
nel senzo di conservare la… jaggia, la gabbia! Sarva a jaggia! U capisti? Sarva
a jaggia chi… s’avissinu a purtari u paccu e nun sapennu ‘nzocché u mittemu dda
ghintra! Eh! (Angela, nervosa, continua a battere leggermente il matterello sul
palmo della mano).
JANCILA
Haju ‘na strana ‘mprissioni chi a oj, tu, vulissi fari un pocu di (sillabato)
gi-nna-sti-ca arti-sti-ca (Ammonendolo e scandendo bene le parole) E ora ti pari
a tia e ricuminci! Nun mi chiamari pi nessunissima ragiuni! Semu ‘ntisi? (Esce).
CARMELU
(Intimorito e scandendo anch’egli le parole) Nun ti chiamu ma mancu si ti
scattassi lu feli! Oh, eccu docu! Ora u sapiti chi fazzu? (Sillabato) Mi vaju a
curcu pi davveru, e a facciazza so! Viditi, oh! Era a ccussì tranquillu ca
durmìa…
V.F.S.
(E’ il postino di ritorno) Zù-zù Ca-Carmelu! Zu-zu Ca-carmelu! Pu-purtavu u
pa-paccu!
CARMELU
Tantu dissi e tantu fici, chi u purtò. Ma cu mi porta a svigghiarimi, signuri!
Durmia beddu tranquillu.
V.F.S.
Si-signura Ja-jancila! Pu-purtavu u pa-paccu!
CARMELU
Talè, quantu ci japru, si nno chistu veru a me mugghieri fa curriri, e semu
fritti. E poi, tantu… si nun c’è propriu di chi pagari, picchì ‘un mi le
pigghiari! (Bussano). Trasiti, jemu avanti! (Fa segnale di non gridare) Ssst. E
nun gridati!
POSTINU
Pu-pu pu-pu…
CARMELU
Chi è, ricuminciamu! Va be, lassati perdiri, non parrati propriu; dicitimi sulu
unni è u paccu?
POSTINU
Fo-fora. U-u pu-purtavu cu a cu-curriola.
CARMELU
Picchì, a posta aviti puru i carrioli?
POSTINU
I ca-carrioli, si! Ma-ma fici ‘m-‘m-‘mpristari. Ava-vanti, pi-pigghiamulu.
(Escono e rientrano con un pacco ad altezza d’uomo).
CARMELU
Pianu, pianu! E chi cos’è! Chi sorta di citruluni di paccu! Pianu, pianu!
Tiramulu pianu, chi si s’avissi a rumpiri… (lo fermano a centro scena e lo
guarda attentamente) E chi schifìa c’è cca ghintra! (Al postino) Ma… è sicuro
chi è u nostru?
POSTINU
(Mostrando il biglietto) A-accussì c’è scr-scrittu.
CARMELU
Pari chi avissi a furma d’un cristianu! Sintiti, nun è chi è scherzu, e cca
ghintra c’è quarchi… signurina e avissi a scippari corpa di me mugghieri?
POSTINU
(Meravigliato) N-na si-signurina? Pi-picchì a po-posta arri-rrivanu i
si-signurini nno pa-paccu? Ce-certu, cu-cu tuttu chi-chiddu ca succedi u-un c’è
chiù-cchiù di chi-chi mi-miravigghiarisi; ma-ma si fussi accussi e vu-vui un a
vu-vuliti, ma-ma pi-pigghiu ju!
CARMELU
Ca comu, propriu a vui le dari. (Continua a guardare il pacco. Poi al postino
che guardava anch’egli) Ih, e c’aspittati a ghirivinni?
POSTINU
U-un le vi-vidiri si-si c’è a si-signurina!
CARMELU
Ah, ma allura, puru u ciriveddu aviti fori fasi! Chi vi ‘nteressa di chiddu ca
c’è ‘nto paccu? Scusati allura chi faciti a posta vui e u diritturi, vi liggiti
puru i littri di cristiani? Vi nni vuliti jri di cca, vi dissi?
POSTINU
E bo-bonu bonu! E chi-chi fici! Sa-sa sa-salutamu; e fa-facitimillu sa-sapiri
po-poi… si-si vui ‘un la-la vu-vuliti a si-signurina (esce).
CARMELU
A signurina si! Mi pari a mia chi chistu è puru un pocu maniacu pornograficu.
Po’ essiri chi a posta l’assumeru pi ‘nvalidità; mischinu. (Avvicinandosi a
vedere se viene sua moglie) A chidda, dissimu chi nun l’avemu a chiamari… quantu
videmu chi c’è ca ghintra. (Appiccicato al pacco c’è una busta che prende, la
apre e legge). “Carissimo signor padre Carmelo…” Padre… Carmelo… boh! Padre
Carmelo… Ah! Capaci chi penzanu chi avemu figghi e… vistu chi sta rrivannu u
jornu di festi ci mannuru u regalu! (Riprende a leggere) “Questo robot…” Chi
cosa? Un robot! E chi ci trasi u robot cu i piccididdi? Navutra ora! Sintemu,
sintemu chi dici. “Questo robot si chiama Asimov…”, chi nomu stranu! (Riprende a
leggere) “ e serve a far di tutto: dalle faccende di casa al tenervi
compagnia...” a cu, a mia? A mia ‘nto lettu mi po’ fari cumpagnia. Dunqui,
sintemu chi dici. “L’importante è seguire le istruzioni per insegnargli bene
quanto altro deve fare, visto che le nozioni fondamentali le ha memorizzate”;
chi havi l’emozioni memorizzati? “Camminare, pulire, servire a tavola, parlare…”
E chi si trasinu l’emozioni? Boh! Jamu avanti. “In quanto a parlare, è
preferibile, per il programma che ha installato, parlargli in italiano, e
capirà; il dialetto serve per farglielo memorizzare e impararlo. Basta seguire
le istruzioni, e ciò che assimilerà…” (non capisce) assimilerà? Quantu paroli
difficili; nenti forsi vol diri seminerà… seminare paroli… ‘nzumma parrari va!
“Non riuscirà più a dimenticarlo. Buona installazione”; puru! E chi veni a diri
buona istallazione? Chi lo dovessi tenere dintra una stalla questo cosa? A mia
nun mi pari propriu un cavaddu… Boh, ora videmu! (Comincia col togliere lo
scotch, finché si vedrà questo robot che sembra un essere umano. Vestito, colori
metallizzati, voce megafonica… insomma, si muoverà e farà tutto come un robot).
Chi beddu robot! Oh, veru un cristianu pari! Un putiva essiri ‘na rrobbottessa!
E allura, (finta di leggere le istruzioni) s’ammaccu cca, chi succedi? (Ammacca,
il robot comincia a camminare lentamente) E ‘n sinu a cca ci semu! (Preoccupato)
Ih, e ora, pi firmallu? (comincia con l’andargli dietro mentre legge le
istruzioni) Pigiare… pigiare, pigiare… e chi voli diri pigiare? Oh, è possibili
mai chi puru essennu tutti italiani ‘un nni capemu propriu! Forsi… voli diri
ammaccari. Eccuti cca! Ah, quindi… ammaccu e parti; ammaccu arreri e si ferma!
Minchiuna putissi fari accussì puru cu dda tinta crapazza di me mugghieri, chi
ammaccu e si zitti, no ca comu parti nun si ferma cchiù di parrari. Allura… si
ora ammaccu chistu… chi c’è scrittu? Parlare…, è signu chi ju ci avissi a
‘nsignari a diri quarchi cosa…, quantu videmu (pigia. Pausa). Minchiuna! E ora?
(Non capisce e lo guarda).
ROBOT
(Sempre con la voce da robot) Minchiuna! E ora?
CARMELU
Oh, oh! Mali ‘ncuminciamu! E cu a senti ora a dda crapa di me mugghieri? E
chisti, è sicuru ca su corpa!
JANCILA
(Da fuori scena) Si pò sapiri cu cu è ca parri? (Entrando rimane sbalordita e
gli si va a mettere davanti curiosa di capire). Ih, e tu nautru, cu schifia si?
ROBOT
Minchiuna! E ora?
JANCILA
(Scandalizzata) Iiih! Chi beddu linguaggiu ca havi! Nun è chi tu…
ROBOT
Cu a senti ora a dda crapa di me mugghieri? (Angela intuisce e guarda suo
marito).
JANCILA
E… chi è stu fattu da crapa di me mugghieri?
CARMELU
E chi nni sacciu ju! Dumannaccillu a iddu! Sicuramenti fannu i picurara iddu e
so mugghieri, sulu ca iddu cummatti chi pecuri; e siccomu a so mugghieri… ca
cummatti sicuramenti cu i crapi ci ‘nn’appi a scappari corcuna, giustamenti iddu
dici: unn’è? Unni si trova? Cu a senti ora dda crapa di me mugghieri ca scappò?
U capisti?
JANCILA
(Al robot) Sintissi, ma si po’ sapiri cu è lei, cu ssa facci di pisci stoccu
vugghiutu?
ROBOT
E chisti ora su corpa! Corpa, corpa su!
JANCILA
(Al marito) Senti, nun è chi chistu e corchi amicu tò, di chiddi ‘mbriacuna e
menzi sfasulati? (Il robot cammina lentamente ripetendo le ultime parole dette).
ROBOT
Corpa, corpa su!
JANCILA
E se, se u capemu! E… picchì camina così? (Gli va dietro). Sintissi, cu lei
parru! Dicu… si voli firmari e a finisci d’annacarisi tuttu?
CARMELU
Ti cunveni chi ci pari ‘n talianu, picchì sicuramenti non ti capisci.
JANCILA
Ah, si?
CARMELU
Ah, no!
JANCILA
(Il robot continua a camminare per la stanza. Minacciosa) Senti, o mi spieghi
chi è tuttu stu discursu, o pigghiu ddu lasagnatùri d’antura e ci pensu ju, pi
tia e pi iddu puru! (Al robot che stava andando nell’altra stanza). Oh, oh! Pi
unni pigghia! Chi dda jntra haju ancora i survizza di farimi! (Meravigliata) Chi
facci ca havi! Pari chi havi un annu ca nun caca! Sa pigghiassi ‘na bedda purga.
ROBOT
Corpa, corpa su!
JANCILA
Ancora secuta! (Cammina come se cercasse qualcosa) Ma si po’ sapiri chi cerca?
(Al marito) Senti, ti vo rumpiri li jammi e l’accumpagni a casa chi è menzu
‘mbriacu! Un sulu cu tia, ma puru cu sti beddi amici to e cummattiri!
CARMELU
Ma quali amici e amici, locca! Nun l’ha caputu ancora chi è un robbot?
JANCILA
Un robbo… chi? Chiddu… ca fannu avvidiri ‘nna talavisioni? Chiddu ca scupa, fa i
survizza… (preoccupata) senti, ma… nun è chi u cumannaru a fari a spisa e nun si
ricurdò cchiù a casa unni avia di turnari, e vinni a finiri cca unni nuiautri?
CARMELU
Sta facennu un mari di cunfusioni. Chistu è u paccu chi dicia antura u postinu.
Un mumentu fa, turnò dicennu chi nun c’era nenti di pagari e nnu purtò.
JANCILA
Comu, comu! E cu schifia u manna? E nuiautri ora c’avemu a fari cu stu robot? Ju
nun sacciu mancu comu funzionano sti camurri; e poi… ss’avutra ‘nn’ammancava, a
chist’avutru macabbunnu casa casa.
CARMELU
(Le mostra il libretto d’istruzioni) Ma si è un rialu, scusa chi ti custa
pruvari e vidiri comu funziona? Nun lu dicisti puru tu chi sapi fari li survizza;
po’ essiri chi ti po’ jutari.
JANCILA
E certu, picchì tu non ti po’ stuccari li jammi a veniri a lavari i robbi ‘o
sciumi cu mia!
CARMELU
Chi cosa? I robbi di cristiani? Schifiu!
JANCILA
Ah, si! E’ schifiu! E chiddu ca ti manci non è schifiu?
CARMELU
(Ironico) Chi, i mutanni fritti e i quasetti bugghiuti? Teni, teni cca u
librettu d’istruzioni, (glielo mostra) e leggi! A lavari i robbi ‘o sciumi! Ma
di unni i pigghia certi nisciuti!
JANCILA
Ma dicu nun ti pari mali a fari u macabbunnu, nun ti vriogni, nun ti ssidia a
stari senza fari nenti da matina a sira?
CARMELU
Dimmi ‘na cosa, tu fussi capaci di stari senza fari nenti?
JANCILA
Ju… senza fari nenti? Ma quannu mai! Ju niscissi pazza! Pi mia fussi difficili
stari senza fari nenti!
CARMELU
Ah, u vidi! U vidi chi u sa diri chi è difficili! Vidi chi nun è facili stari
senza fari nenti?
JANCILA
(Sbalordita) Signuri me quantu a sapi longa! Dammi, dammi cca ssu librettu di
struzionui!
CARMELU
Teni, teni cca, e non servi ca leggi; tu basta chi ci parri ‘n talianu e iddu t’arrispunni.
U capisti? E’ facili; prova, locca!
JANCILA
Così dici? Allura… si ju ci parru…
CARMELU
… ‘N talianu, iddu t’arrispunni.
JANCILA
Senti, e… comu si chiama?
CARMELU
Asimov.
JANCILA
Comu?
CARMELU
Asimov.
JANCILA
(Che non capisce) Ma… sicuru si? Nun è chi… si siddia? (Carmelu annuisce).
Sentisse, signor Asino…
CARMELU
Asimov, Asimov!
JANCILA
Sentisse…
ROBOT
No sentisse! Tu asina! Tu dire: senta. Signore.
CARMELU
Hai veduto che quisto ci serve?
ROBOT
Allora anche tu essere grandissimo asino!
JANCILA
Ah, iddu è sicuru! Supra a chissu havi raggiuni! E… sentisse nautra cosa, se io
ci direbbi di andarsi a prendere la scopa e scopasse, lei lo capisse che dovesse
scopare?
ROBOT
Ah, siete stranieri! Però ho capito, mi pare che… devo scopare?
JANCILA
Sisse.
ROBOT
Io aspetto risposta. Devo scopare?
JANCILA
E ci torno a dico sisse! Se, ci ho detto!
ROBOT
Prego rispondere: si, no.
CARMELU
Senti, è inutili ca ‘nsisti, ti dissi chi ci ha parrari ‘n talianu.
ROBOT
Aspettare risposta.
JANCILA
E si, si! Dovesse scopare.
ROBOT
Finalmente ho certezza che dovere scopare. (Va a prendere la scopa che era messa
in un angolo e comincia a scopare). Vuole che canti mentre lavoro?
JANCILA
Puru! Ca certu… volevo dire si!
ROBOT
E quale canzone vuoi che canti?
JANCILA
Ciuri ciuri! Si, si cantassi ciuri ciuri!
ROBOT
(Silenzio) Ripetere ancora domanda: quale canzone devo cantare?
JANCILA
Ah, ma allura veru ‘ntolaru è! Ci dissi: ciuri ciuri!
ROBOT
Aspettare risposta.
JANCILA
E si, si u capivu chi chista ‘na sapi! Cantasse quale vole allora!
ROBOT
(Canterà una canzone di chiesa) E allora canto. “Ti salutiamo vergine colomba
tutta pura…
JANCILA
Senti, senti! (Al marito) Vol diri stu cristianu chi mancu canuscemu, travagghia
e canta puru canzuni di chiesa, e tu, cu tantu di ciriveddu, nun si in gradu di
capiri mancu di priparari a manciari… levati, levati di cca, avanti chi ssa
scupa ta dugnu ‘ntesta. (Il robot continua a scopare cantando, e lei gli va
dietro). Sentisse, ma lei comi è chi ci è vinuta quista nostalgica idea di
venire da noiavotri, senza chi ce lo avesse ditto nessuno? (Aspetta la
risposta).
CARMELU
E ora t’arrispunni! Io dicu chi mancu tu nni capisti nenti di chiddu ca dicisti.
Senti meco invece. (Al robot) Alloh! Asimov, che ne diresti di andarecci a fare
una dormitina?
ROBOT
Niente dormire. A momenti ora di preghiera, e tu dire rosario con me, vero,
padre Carmelo?
CARMELU
Ancora, cu stu padre Carmelo! Ma chi mi scanciò pi patri parrucu?
JANCILA
Chistu è signu chi puru iddu u capiu chi tu havii di fari ssu misteri: “cantu e
riposu, cantu e riposu”; u misteri di parrinu.
CARMELU
U sai quali avissi statu puru un bonu misteri pi tia? A matri supiriura!
“Parrari e cumannari, parrari e cumannari”. Ma mai ti cadi ssa linguazza chi
hai, quantu ci ballu di supra!
ROBOT
Su, è ora di rosario, padre Carmelo.
CARMELU
Ah, ma chistu allura veru si fissò! Ju nun sugnu patri Carmelu! U vo capiri?
JANCILA
(Ironica). Si non ci parra ‘n talianu non ti capisci. U sai chi fai, va
pigghiati a curuna e ti dici un pocu di prieri, po’ essiri chi è a vota bona chi
a Madunnuzza ‘o Tindaru t’illumina u ciriveddu. (Al robot) Signor lei, io sono
di là che avessi tanti cose da fare.
ROBOT
Tu niente preghiere?
JANCILA
Ju haju megghiu di chi priari. Haju ‘na muntagna di robbi di stirari.
ROBOT
Io non capire.
JANCILA
Cca nautru ci nne chi a ura di travagghiu nun capisci!
ROBOT
Come?
JANCILA
(Cercando di rispondere in italiano) Capesce, ca-pe-sce!
ROBOT
Qui… pesce?
CARMELU
Se u baccalà! Ma ci vò parrari ‘n talianu! Comu fa a capiriti? (Al robot) Senta
la lassasse fottere.
ROBOT
Fottere? Tu no, fottere! Tu padre Carmelo!
CARMELU
Oh, e ‘nsisti cu stu patri Carmelo!
JANCILA
Sintissi, nun tuccamu ssu tastu… di comu dici lei ddocu, chi iddu mancu pi
chissu è bonu.
CARMELU
Ma chi ci vo fari accridiri a ddu cristianu, ca ju…
JANCILA
Tu! Tu chi? Tu a furia di dormiri, forsi tu sonni chiddu ca dici stu cristianu.
E a furtuna to è chi iddu non capisci bonu chiddu ca dicemu.
ROBOT
Allora padre Carmelo fottere?
CARMELU
Si, certo!
ROBOT
No, no! Tu no questo!
JANCILA
Eccu docu, puru iddu u sapi. (Al robot) E mi dicesse, come fa a saperlo?
ROBOT
Io so tutto di lui. Anzi vogliamo pregare che è ora del rosario?
JANCILA
Senti, mentri vuiatri… priati, io sugnu dda banna a finirimi ddi survizza,
(esce).
CARMELU
(Meravigliato) Ora dicu ju, ma cu mi ci porta! Era beddu tranquillu ca durmiva…
(riflette) ma… nun è chi staju durmennu pi davveru e chistu è un sonnu? (Al
robot) Sentisse, io vorrebbi fare una prova se sono arrisbigghiato, non è che mi
potesse…
POSTINU
Zu-zzu Carmelu! Zu-zzu Carmelu!
CARMELU
Ancora u postinu! Ah, ma allura pi davveru svegliu sugnu. E chi voli chistu ora?
POSTINU
Zu-zzu Carmelu! Oh zu-zzu Carmelu!
CARMELU
E ancora jetta vuci! (Va ad aprire) Chi c’è, c’aviti ca jiti gridannu?
POSTINU
Di-dici u ca-capu u-u-ufficiu, chi u pa-paccu nun era u vo-vostru!
CARMELU
Chi cosa! Nun è u nostru? Nui già ficimu amicizia; ‘nn’avemu di diri puru u
rusariu…
POSTINU
Ma-ma qua-quali rusa-sariu e rusa-sariu! U rusa-sariu si l’avi a diri cu
pa-patri parrucu! Cu-cu patri Ca-carmelu! No cu-cu vui!
CARMELU
(Sbalordito) Comu comu! Allura chistu nun è a mia chi l’aviavu di purtari, ma… o
parrinu? A patri…
POSTINU
Ca-carmelu!
CARMELU
Ora capisciu picchì dici sempre padre Carmelo! Padre Carmelo!
ROBOT
Padre Carmelo, padre Carmelo.
POSTINU
(Impietrito) Mi-minchiuni! U-un co-corpu mi stava fa-facennu pi-pigghiari? Ma-ma
chi-chistu pa-parra tro-troppu bonu!
CARMELU
A vui propriu mancu vi vidi!
ROBOT
Perché tu dire sempre padre Carmelo se essere padre Carmelo?
CARMELU
Senti, senti! Allura è signu chi ‘un lu canusci a patri Carmelu… chiddu veru?
POSTINU
E chi-chi nni sa-sacciu!
CARMELU
Allura è fatta! U sapiti chi facemu?
POSTINU
Abb-bbasta chi nun vi-vi fa-faciti veniri i-idei stra-strani.
CARMELU
Vistu chi iddu non canusci a patri Carmelu, e mancu patri Carmelu canusci a iddu,
mi vinni ‘na bedda pinsàta.
POSTINU
A-amia abba-bbasta ca mi da-dati a i-iddu, pu-putiti fa-fari tu-tutti i
pi-pinseri ca-ca vuliti.
CARMELU
E chissà è u bellu! Chi a iddu nun vu dugnu propriu! Comu, ora ca stavamu
‘ncuminciannu a fari amicizia!
POSTINU
E-e ju chi-chi perdu u po-postu pi-pi vui?
ROBOT
Padre Carmelo, è ora del rosario.
CARMELU
Ma chi cosa si ‘nn’havi a fari u parrinu, du robot? Un havi a perpetua chi ci fa
li survizza?
POSTINU
Si-sintiti, u-uu ca-capufficiu a mia aspetta; a-ajutatimi a ‘nfi-nfilallu nto
pa-paccu.
CARMELU
Aspittati (va a pigiare un pulsante, fa segno come a stare a dire che ha avuto
una trovata, e il robot prende a camminare). Pigghiatilu ca u ‘n filamu ‘nno
scatulu.
POSTINU
(Comincia con l’andargli dietro) E co-comu u fe-fermu? (Comincia con l’andargli
dietro anche Carmelu). Fi-firmativi, fi-firmativi! (Il robot si dirige nella
stanza dove c’è Jancila, la quale si adira e li insegue con la padella in mano.
Riescono, scappando… dopo aver fatto due giri di stanza, per l’uscita che li
conduce fuori).
JANCILA
Ah, arreri turnastivu puru vui? Cca, viniti cca, firmativi ca va dugnu puru a
vui ‘na padiddata ‘ntesta.
POSTINU
Ma-ma cu-cu mi po-porta a turnari cca! Fi-firmativi, fifirmativi!
ROBOT
Corpa, corpa su!
JANCILA
Cca, cca aviti a veniri tutti quantu siti!
CARMELU
Curri, curri, Asimov! (Escono).
JANCILA
Scappati? Cca v’aspettu!
FINE PRIMO ATTO
SECONDO ATTO
(Jancilina intenta a stirare. Sul tavolo una cesta di biancheria).
JANCILA
(Stizzita per il fatto che lei lavora e il marito dorme) Lavari e stirari,
lavari e (sillabato, e rivolta verso la stanza dove dorme Carmelu) sti-ra-ri!
(Bussano) E chiddu (alludendo al marito) havi chi dormi… (si fa i calcoli)
dunqui, su i quattru, si curcò jeri sira chi eranu l’ottu… (conta) dormi chi
havi diciott’uri! Diciott’uri! No, ma ju le truvari u rimeddiu pi quantu chistu
a finisci di stari curcatu. Dicinu chi ci sunnu un saccu di midicini ca teninu
svegli… aspetta, aspetta! L’autru jornu nni parravanu a tilivisioni… corpu di
sali, comu dicivinu chi si chiama? Havi u nomi comu dda malatìa di jaddini…
viaria, viara… E dicinu puru ca stu cosa teni svegliu; ora u cattu, quantu
videmu si po’ finiri sta camurrìa di (sillabato verso la stanza dove continua a
dormire Carmelu) dor-m-iri! (Bussano) E cu è ora? Cu è?
ANNICCHIA
Ju sugnu, cummari. Si po’?
JANCILA
Trasiti, trasiti cummari.
ANNICCHIA
Mi sirvia, cummari…
JANCILA
Ssst! Parrati adasciu, cummari.
ANNICCHIA
Chi c’è, chi successi? Chi vinni tardu di travagghiari u cumpari, e…
JANCILA
Travagghiari, si! Ringraziannu a Diu, pi chissu nun curri nuddu piriculu!
ANNICCHIA
E allura, chi forsi… sta mali?
JANCILA
Peggiu!
ANNICCHIA
Peggiu? (Molto preoccupata) nun è chi… (fa segnali di morte).
JANCILA
Quasi, quasi. Havi… a durmigghiarìa.
ANNICCHIA
(Preoccupata) Bedda matri! E chi è, ‘na malatìa nova? Si mori? E… cuntaggiusa?
JANCILA
E zittitivi chi mi stati facennu veniri a confusioni! Chi nni sacciu ju si si
mori cummari! E’ arrivatu ca dormi vintiquattr’uri su vintiquattr’uri!
ANNICCHIA
(Non più preoccupata) Botta di vilenu! Mi facistivu scantari! E chi c’entra cu a
morti, scusati?
JANCILA
Comu chi c’entra! Cummari, unu ca mori non mori vintiquattr’uri su vintiquattr’uri?
Quindi… non è o stissu? E staju circannu ‘na midicina pi pruvari di teneri
svegliu u cumpari.
ANNICCHIA
(Guarda un po’ se entra Carmelu o passa sentire) Cummari, si vui vuliti, ju
sacciu quali midicina cunsigghiarivi pu cumpari, sulu ca poi…
JANCILA
Poi, poi! ‘N ca parrati!
ANNICCHIA
Aviti spissu di cunfissarivi. E ora… bonu pi mia, menu mali chi ‘o paisi rrivò u
parrinu novu e nun voli sapiri tanti cosi, e così mi cunfessu spissu e senza
virgugnarimi…
JANCILA
Comu, comu! Picchì unu ca si cunfessa, havi di vriugnarisi?
ANNICCHIA
E certu! Picchì… ssu midicinali chi vi dicu ju, custrinci spissu a jiri a chiesa
a cunfissari; e… quannu cunfissava patri Carmelu… pezzu di porcu, vulìa sapiri u
picchì e u pi comu di piccati…
JANCILA
U sacciu, cummari… usacciu ca l’haju ‘ntisu diri.
ANNICCHIA
‘Nveci cu stu parrinu novu, ca nun voli sapiri i particolari… Anzi nun nni voli
sapiri propriu, veni u cori! E a me maritu cuntinuu a darici medicinali a
vuluntà.
JANCILA
Si, ma nun è chi vi stuccati li jammi e mi diciti qual è ssu medicinali!
ANNICCHIA
E va beni, si chiama… si chiama… Viagra.
JANCILA
Eccu ddocu; u dicìa, ju, chi era comu a cosa di polli! E… u priscrivi a cassa
mutua?
ANNICCHIA
Ah, ma allura veru ‘nchiollara siti! A mutua, si! Ma chi diciti! Ju dicu chi sti
midicini nun su cosa pi vui.
JANCILA
Pi mia? Pu cumpari!
ANNICCHIA
Ah! E ‘nsistiti ancora! Allura… sta midicina nun la canusciti propriu?
JANCILA
Cummari, ma si po’ sapiri chi aviti? Chi è u jornu di quiz a oj? Si a canuscia,
dumannava a vui? E… dicitimi, chi è st’avutru discursu du parrinu novu?
ANNICCHIA
Havi ‘na pocu di jorna… ah, ma vui siti propriu o scuru precisu! Nisciti di
jintra ogni tantu! Vi stava dicennu chi rrivò un parrinu, e chi nuddu sapi di
unni veni! Ma… l’avissivu a vidiri chi è stranu, curiusu! Camina chi pari ‘na
barca, tuttu chi si ‘nnaca… e poi parra macari ‘nno modu…
JANCILA
(Sbalordita) Buttana di so matri!
ANNICCHIA
A cu o parrinu? Allura u canusciti?
JANCILA
No, no! Buttana di so matri vulia diri a patri Carmelu!
ANNICCHIA
Cummari haju a ‘mprissioni ca a dormiri nun è u cumpari. Ma chi stati dicennu?
Ju parrava du parrinu novu!
JANCILA
E si, si, u capivu! Allura u robot ci sirvia pi ajutallu a cunfissari! Figghiu
di cacàta e lagnususazzu chi nun è avutru! Signuri me, farici fari u cunfissuri
o robot! Ora ddocu ci voli: cantu e riposu, cantu e riposu… E me pà mi vulìa a
Merica!
ANNICCHIA
(Non capisce e le passa una mano davanti agli occhi) Cummari, svigghiativi, chi
parrati sula? Cu mia stati parrannu, cu mia!
JANCILA
E se, se, u capivu! Ah, ma chi vi pari chi niscivu pi davveru pazza! U capivu,
vi dissi, chi parru cu vui! Cchiuttostu mu vuliti diri stu discursu du
midicinali?
ANNICCHIA
Cummari, ma… vi sintiti bona?
JANCILA
E ci torna! Bona, bona mi sentu!
ANNICCHIA
Vi stava dicennu, chi stu midicinali… di nomu viagra, comu ciù dati o cumpari… e
ora dormi cchiù! ‘Ncumincia a smaniari chi nun vi lassa cchiù pi curtu!
JANCILA
E bonu è! Chi servi ca mi juta finarmenti a fari un pocu di sirvizza!
ANNICCHIA
Di sirivizza, si! Comu si vidi chi siti propriu abbabbasunàta! (Prende dalla
tasca una bottiglietta) E ju, u viditi ju cu chi cosa e jri caminannu? Cu chista!
E u sapiti vui chi è chista?
JANCILA
(Prende il mattarello che era posato li vicino) U viditi ju chi tegnu intra?
Chistu! E u sapiti vui a chi servi chistu? A rumpirivillu di supra si ‘un la
finiti cu sta camurrìa di quiz! Oh!!!
ANNICCHIA
Ih, e bonu cummari! Aspittati chi vaju e vi vaju a pigghiu l’antidutu; cu sapi o
cumpari ci ‘nn’avissivu di dari di cchiù, servi chi ci fati ‘mbiviri un pocu d’antidutu
e si carma… chistu vu lassu, e… du gocci, du gocci, cummari, si nno… va fermilu
o cumpari! A porta a lassu aperta, chi tornu subbitu. (Esce).
JANCILA
E ‘nsisti, oh!!! (Annicchia esce, e guarda un po’ la bottiglietta). Amu a vidiri
chi medicinali è! (Alludendo al marito) Ju a pigghiari l’antidutu; a chiddu
mancu i bummi u svigghianu! (Esce nell’altra stanza, e dopo un attimo entra il
robot).
ROBOT
(La porta era socchiusa ed entra guardingo) Finalmente ho trovato! E’ questa la
casa di Carmelo! Quella dove sono arrivato la prima volta. Pensavo di vederlo in
chiesa, ma no si è visto proprio. (Guarda un po’ in giro, poi incuriosito dalla
bottiglietta, la prende). Che bella bottiglietta! Chissà cosa contiene. (La
guarda un po’ e si beve tutto il contenuto). Sapore bello! (Chiama Carmelo)
Carmelo, Jancila! Carmelo!
JANCILA
(Da fuori scena) Cummari, aspittati ca staju vinennu. (Entra e rimane
sbalordita) Tu!!! E comu mai turnasti?
ROBOT
Linguaggio sconosciuto; ripetere per favore.
JANCILA
Ah, si, non capisci! E quannu cunfessi, u capisci chiddu ca dicinu i
parrucchiani? Gran pezzu di porcu, tu e ddu navutru di patri Carmelu! A
cunfissari ti misi? Ah, ma ju a sua Santità scrivu! Videmu si è giustu chi a
cunfissari si metti u robot!
ROBOT
Ripetere, non capire.
JANCILA
Capisci… confessare?
ROBOT
Tu confessare?
JANCILA
Levati, levati di cca, avanti ca ti rumpu (prende il mattarello) stu cosa di
supra.
ROBOT
(Il medicinale comincia col fare effetto) Tu essere troppo bella, e io volerti
abbracciare forte forte a me. (Cerca di andargli dietro senza correre, col
movimento di un robot) Su, vieni, abbracciami, non scappare.
JANCILA
(Girando attorno al tavolo mezza impaurita) Levati di cca, gran pezzu di porcu,
ah, ma allura a scola già bona da desi patri Carmelu! (Ha un idea e guarda la
bottiglietta) Ma…Nun facemu… Ih! Tutta sa vippi! E ora?
ROBOT
Su, lasciati prendere oh bella, / io faccio il gallo e tu la gallinella.
JANCILA
Senti a chistu! Ih, ‘gna puru a poesia armò! Sintissi, signor gallo, vidissi chi
sbagghiau puddaru; e poi scusa, ma tu non sei un robot… come fai a…
ROBOT
Io avere cervello positronio. Inteligenza artificiale, e fra non molto il nostro
cervello sarà migliore di quello umano, perché non sbaglieremo di una virgola.
Su bella, / io gallo e tu gallinella.
JANCILA
Beddu Jaddu! Ti dissi chi sbagghiasti puddaru!
ROBOT
Ripetere, io non capire. Lasciati prendere (sempre girando lentamente attorno al
tavolo).
JANCILA
Cala i manu ti dissi! Anzi cala l’aluzzi! (Entra Annicchia).
ANNICCHIA
Cummari, cca sugnu… (sbalordisce nel vedere la scena) Chi è disturbu… pi casu?
Vegnu nautra vota, cummari?
JANCILA
Ma quannu! Trasiti e livatimi a chistu cca du latu!
ANNICCHIA
E cu è chistu? (Lo guarda impaurita) Ma vui… vui nun siti u parrinu novu? (Alla
comare) Cummari, ma chi fici vi cunfissò e vi desi pi pinitenza di girari
‘ntunnu o tavulu? Vu dissi chi era stranu stu parrinu!
JANCILA
Ma quali cunfissari e cunfissari! Si vippi tuttu u medicinali da buttigghiedda!
ANNICCHIA
Tuttu… tuttu?
JANCILA
Sinu a l’urtima uccia!
ANNICCHIA
(Preoccupata) Non vi fati pigghiari cummari! Si no…
JANCILA
U capivu, finarmenti a chi servi ssu medicinali, cummari!
ANNICCHIA
(Continuano ad inseguirsi sempre a passo di robot). Menu mali chi havi l’attrosi
e nun si po’ moviri bonu… si no…
JANCILA
Ma quali attrosi e attrosi, cummari! Chi si chistu m’arriva a pigghiari ‘na
machinetta è! Chistu è u robot! U capistivu?
ANNICCHIA
(Sbalordita) U… ro…bot, robot?
JANCILA
Propriu chissu, si! Circati di daricci l’antidutu.
ANNICCHIA
L’anti… chi? Vui siti pazza: u sapiti chi fazzu, ju mi nni scappu; avissi a
pigghiari a mia! U cosa vu lassu cca, si vi fidati daticillu vui.
CARMELU
(Svegliato dai rumori, entra in scena e rimane meravigliato) Ih, e chi è? Puru
vui, cummari Annicchia, vi mittistivu a giucari di prima matina? E cu è
sta’avutru?
JANCILA
Oh, si svigghiò! Vidi chi sunnu i quattru di pomeriggiu.
ANNICCHIA
(Preoccupata) Cumpari Carmelu, finarmenti rrivastivu! Circati di firmari a
chistu chi vi voli fari i corna.
CARMELU
I corna! Quali corna? Ma chistu nun è Asimov? E chi fa, ci scappò o parrinu?
Asimov, Asimov, (gli piggia il bottone dietro) fermati! Chi c’è, chi successi?
Ti vo firmari! Fermati, Asimov! (Si ferma).
ROBOT
Io amare, a mare lei!
CARMELU
Supra a chissu ha raggiuni!
ANNICCHIA
Cumpari! Ma u sintistivu bonu chiddu ca dissi?
CARMELU
A mari, voli jittari a mari a me mugghieri; e certu nun havi raggiuni? Sapissivu
quantu voti l’avissi vulutu jittari puru ju a mari.
ANNICCHIA
Amari, cumpari! Amari junciutu, no a mari staccatu!
CARMELU
Amari? Cu iddu? Ma si è u robot!
ANNICCHIA
Tiniti (gli da l’antidoto), datici a’mbiviri chistu ca dopu va cuntamu a
sturiella.
CARMELU
E chi è stu cosa?
ANNICCHIA
E ‘na cosa… ca ci farà beni, tiniti.
CARMELU
Scusati, si è ‘na cosa ca fa beni, nun ma pozzu ‘mbiviri ju?
JANCILA
(Stava per berla) No!!! Mi ‘nzamà diu!!! Allura veru nun ti jarzi cchiù.
ROBOT
Io mare lei. Lei bella, io gallo lei gallinella.
CARMELU
Senti… Asi… comu schifia ti chiami, sinu ca si scherza è un cuntu, ma cca mi
pari chi tu ti stassi pigghiannu a manu cu tuttu u pedi.
JANCILA
Ah, u capisti, finarmenti chi voli fari?
CARMELU
Ma si è u robot! Comu fa a…
JANCILA
Mi dissi chi havi u cidiveddu un pocu elettronicu, e dici chi iddi, a mumentu
hannu u cidiveddu megghiu du nostru e chi nun ci scapperà mancu ‘na virgula, u
capisti? Chisti, quarchi ghiornu ‘nn’hannu a cumannari a bacchetta. Di patruni
avemu a firi a jarzuni.
ANNICCHIA
Ih, cumpari! Avissimu addivintari schiavi di robot! Chisti, si rrivanu a
partiri, cu i ferma cchiù? Vui, ora ci mmaccastivu u buttuni, ma si rriva chi
nun hannu cchiu buttuna? Chistu, chistu era, cummari, ca cunfissava! Puru a mia
cunfissò, non vu dissi! E avanti ca nni capemu!
CARMELU
Chi cosa? Chistu…
JANCILA
Cunfissava, si! U parrinu, su mannò a ritirari, pi jutallu a cunfissari; siccomu
a mumentu arrivanu i festi e u travagghiu aumenta, pigghia e a iddu u ‘nfila
dintra u cunfissiunili, tantu… nun mancia, nun dormi… nun ci pigghia mancu un
raffridduri! E a vogghia di cunfissari! E patri Carmelu… passia… figghiu di
buttana! E cu sapi quantu cosi… (allusiva, e sillabando) ci ha ‘nsi-gna-tu!
ANNICCHIA
E in talianu puru! U sapiti chi dissi, dopu a predica da duminica, a tutti
chiddi chi eramu a chiesa? Carissimi fedeli, a giorni arriverà nella nostra
comunità… ma ju pensu chi già avia arrivatu, un prete nuovo; è straniero e
capisce solo l’italiano…
JANCILA
(Al robot) Chi è, tu fa finta di ‘un sentiri!
CARMELU
E a tutti chiddi chi un sannu l’italianu cu i cunfessa?
ANNICCHIA
Cu i cunfessa! Nuddu! Aspettanu di ‘nsignarisi l’italianu, e sapiti chi c’è a
sira a scola serali, a cuda! Picchì, ognunu, comu fa a tinirisi dintra tutti li
piccati?
JANCILA
E viva patri Carmelu! No, ma ju o Papa scrivu, videmu se giustu chi chistu havi
‘na chiesa a cuntu so!
ANNICCHIA
Ma quali Papa e Papa, cummari! Lassati perdiri, ora u Papa si metti cu vui! U
sapiti ‘nveci chi facemu? Circamu di sapiri ‘nveci chiddu ca ci ‘nsignò a stu
robot e videmu chi cosa nesci o chianu.
JANCILA
E comu facemu? Chistu capisci sulu l’italianu… vui va spidugghiati?
ANNICCHIA
Me la speduglio… mi arrancio!
CARMELU
Cummari vui parrati l’italianu comu ju parru u ‘ngrisi.
JANCILA
Ci potesse provare io, quarche palora la conoscio.
CARMELU
(Al robot) Donque, ascortami me, se ti direbbi che volessi levareti dalla panza
un pocu di vermucci, tu ‘nzocco mi arrisponnesse?
ANNICCHIA
(Sbalordita) Cumpari, mo sapiti ca ‘un lu sapìa propriu chi eravu accussì
struitu! Ma chissu chi è italianu du piemonti o da lombardia?
CARMELU
(Fa alla comare, segno di stare zitta). Ssst! (Ritorna a parlare col robot che
non risponde) Co tia parro; ‘nzocco aspetti a risponnere?
JANCILA
Io dicu chi mancu tu l’ha caputu chiddu ca ci ha dittu.
ANNICCHIA
Secunnu mia, non rispunni picchì ci parra ‘ntalianu troppu strittu. (Al compare)
Cumpari, pruvati a parrarici cu paroli cchiù facili.
ROBOT
Io troppo confuso, non capire nix…
ANNICCHIA
Dici chi non capisci nix! Ma cu è chi ci ha parratu di nix! (Al compare) Ma vui
ci atu dittu nix?
CARMELU
Ju… (guarda la moglie) veramenti no; no, no, no!
JANCILA
Vuliti vidiri chi ci l’haju dittu ju? (Al marito) Senti nun guardari a mia chi
ju nun haju japrutu pi nenti bucca.
CARMELU
(Al robot, adirato) Sentisse, non cominciasse a dire cose che non abbiamo ditto,
ah! Perché se annonca mi acchianano li nerbi! (Alla comare, pieno di se). Eh,
cummari quannu ci vonnu ci vonnu!
ANNICCHIA
Facistivu bonu cumpari!
JANCILA
Ma ciù dasti l’antidutu? Po’ essiri chi havi ancora i quadanati e non voli
rispunniri? Ca poi dicu ju, stu nix cu schifia l’ha dittu!
CARMELU
Ti volessi bevere quisto… (alla moglie) anti… comu?
ANNICCHIA
Antidutu; ma forsi antidutu è ‘nsicilianu! Dicitici… antiduto, si si, antiduto.
JANCILA
Ma dicci chi si apri a bucca e ciù vachi dda ghintra!
CARMELU
Aprire la bocca. (Il robot apre la bocca) Minchiuna, u capiu ca sugnu ‘ncazzatu!
(Gli fa bere il liquido) Aaaccossine! Bravo! Ora sforniciati e nni conti quello
che ti avesse detto padre Carmelo di confessare. (Silenzio).
ANNICCHIA
Nenti, cumpari, haju ‘na strana ‘mprissioni chi chista è barca chi nun po’ ghiri
‘n portu; u sapiti chi facemu…?
ROBOT
Padre Carmelo dice che quando confesso, devo tenere a mente solo quelli che
hanno rubato e le donne che hanno tradito marito, e poi dire a lui i nomi.
JANCILA
Comu… comu?
ROBOT
Quelli che hanno rubato, io devo dire che metà di bottino devono portarlo in
chiesa nella stanza della canonica, se vogliono essere assolti; le donne invece…
(silenzio).
ANNICCHIA
Ih, e chi è? Vogghiu cridiri chi ci fineru i batterii propriu ora?
CARMELU
Quali batterii e batterii! Si ricarricanu mentri camina…
ROBOT
…Ora ricordo! Alle donne devo dire che li andrà a trovare a casa padre Carmelo,
una per una.
ANNICCHIA
E ‘nn’havi di chi jri girannu, pezzu di porcu!
JANCILA
Scusati; si ju… per esempiu, tradissi a me maritu e ciù dicissi a (indicando il
robot) iddu, iddu ci dicissi u me nomu a patri Carmelu, e dopu iddu mi vinissi a
truvari? E… pi quali mutivu?
ANNICCHIA
Allura veru ‘ntollarata siti! Ma vi vuliti svigghiari! Picchì pinsati chi vi
vinissi a truvari?
JANCILA
Pi… e viva lu porcu! Viditi chi a studiò bona! (Indicando il robot) Chistu
travagghia… senza mancu misu rregula, mentri iddu havi a cu ci porta i sordi
jntra… e sordi rubati! E poi si fa puru u giru… di fimmineddi! Avutru chi cantu
e riposu!
CARMELU
U sapiti chi è a prima vota ca mi sentu troppu arruspigghiatu? E vistu ca è ‘na
granni occasioni, staju pinsannu di comu farici u scherzu a stu… servu di Diu.
ANNICCHIA
Chiamannu i carrabbineri? O puru…
CARMELU
Carrabbineri! Ora vu dicu ju chi facemu!
JANCILA
Ju, quannu dici chi ci pensi tu, haju un prisintimentu…
CARMELU
E zittuti, locca! Vui, cummari nun dicistivu d’aviri ancora ddu medicinali?
ANNICCHIA
Eh, avogghia!
CARMELU
Tuttu, purtatilu tuttu!
ANNICCHIA
E puru… l’antidutu?
CARMELU
Chiddu u putiti lassari casa, aviti a purtari tuttu u medicinali chi aviti
dintra pi vostru maritu.
ANNICCHIA
Tu…ttu, tuttu?
CARMELU
Sinu a l’urtima fiala. Sdivacati tuttu dintra ‘na buttigghia e a purtati cca;
chi ju sacciu ‘nzoccu è fari. Ih, e muvitivi!
ANNICCHIA
Ma… basta sulu ‘na fialetta…
CARMELU
Ancora! Tuttu vi dissi! (Annicchia si avvia pensierosa).
JANCILA
(Preoccupata) Senti, ma chi vo fari? Nun facemu…
CARMELU
Un facemu, un facemu! Tu curri a chiamari o postinu, chi a iddu ci piacinu i
signurini. Fui, prima chi veni a cummari. (Esce preoccupata). Allura videmu di
fari capiri a chistu chi havi di fari. (Va a prendere il vocabolario e comincia
col cercare le parole per farsi capire dal robot). Dunqui, chista voli diri
chistu e a scrivemu cca; stavutra voli diri chistu e a scrivemu puru cca… (Dopo
u po’ di leggere e scrivere, si avvicina al robot e gli parla leggendo il
foglietto). Caro Asimov, ora come viene mia comare ti farò bere qualcosa di
buono, bevitelo tutto; poi spegneremo le luci… tanto, tu, al buio vedi bene e
dopo le cose vengono da se. Hai capito?
ROBOT
Ho capito perfettamente. Ora io devo bere qualcosa di buono e spegnerai la luce,
e dopo tutto viene da se. Dimmi, tu essere padre Carmelo primo, o secondo?
CARMELO
Primo, primo; secondo arriverà a dopo.
ANNICCHIA
Cummmari Jancilina.
CARMELU
Trasiti, cummari. (Entra con una grossa bottiglia). Ah, ma allura vui, o
cumpari, vu vuliti asciucari dun tuttu!
ANNICCHIA
Si propriu è essiri sincera, dintra ‘nn’haju ancora nautru tantu.
CARMELU
Ma… nun dicistivu ca si nni mettinu du gocci nno biccheri?
ANNICCHIA
E va beh, puru ca su quattru…
CARMELU
Ora sintiti chi facemu, sta arrivannu u postinu, vui nun vi mmiscati propriu;
‘ntantu facemu biviri o primu e cu buttuni mmaccatu, chi poi quannu è ura u
mmaccu nautra vota… Bevi Asimov (beve quasi tutto, il rimanente lo lascia con
tutta la bottiglia sul tavolo e gli mette vicino un bicchiere).
ANNICCHIA
Cumpari… nun è chi mi vuliti fari ttaccari?
CARMELU
Vui, cummari aviti di stari sulu muta chi a l’autri cosi sacciu ju chiddu ca è
fari.
ANNICCHIA
Ma…a cummari unn’è?
CARMELU
Sta vinennu cu postinu.
ANNICCHIA
Cu… postinu? E chi ci trasi u postinu? Cumpari, ju nun vogghiu sapiri propriu
nenti di chiddu ca stati architittannu.
JANCILA
Trasiti, trasiti. (Entrano).
POSTINU
Sa-sa sa-sa…
CARMELU
Nenti, lassati perdiri e biviti, (beve) chi dopu vaju a cuntari ‘na sturiella.
Nun dicistivu ca vi piacinu i signurini?
POSTINU
Pi-pi pi-picchì c’e-c’era a si-signurina?
CARMELU
Biviti, bivitivi st’avutru (beve). Ora s’avissi a ghiri a chiamari a patri
Carmelu, e comu arriva, pigghia e si chiudi a porta e nuiautri niscemu di chista
e a chiudemu di fora…
PADRE CARMELO
Permesso, permesso Jancilina?
CARMELU
Patri Carmelu! E comu facìa… (Alla comare) un è chi vui vidistivu u parrinu e ci
dicistivu chi u robot era cca?
ANNICCHIA
Ju? Ma quaqnnu mai!
PADRE CARMELO
Janciulina, ma non si ‘ncasa? Japrimi figliola.
CARMELU
(Alla moglie minaccioso) Senti… nun è chi tu, nni sti jorna, avissi jutu a
cunfissariti… cu… robot?
JANCIULA
Se proprio ci tieni a saperlo, no!
CARMELU
Guarda, guarda! Puru l’italianu si ‘nsignò! Ju durmiva e idda… ‘Ntantu
trasitinni dda gghintra chi ora vegnu! (Alla comare) E vui, chi
ci taliati?
ANNICCHIA
Vuliti chi vi rispunnu ‘n sicilianu o ‘n talianu? Con un viaggio due servizi!
(Esce di corsa con la comare).
CARMELU
Viditi a stavutra zoccula, non ci bastava u maritu cu tuttu ddu beni di diu ca
ci dava a biviri, puru i corna ci appi di fari. (Guarda il postino che era molto
meravigliato e un po’ elettrizzato per via del medicinale bevutosi). Vui è
megghiu chi nun parrati… dicemu, tantu ora aviti vogghia di chi sfuarivi. Ora ju
japru o parrinu, comu iddu trasi, vui chiuditi a porta cu quattru firriuna; a
lautri cosi ci pensu ju. semu ‘ntisi? (Annuisce) Semu pronti?
POSTINU
Pro-pro pro-pro…
CARMELU
(Va ad aprire, il postino era dietro la porta pronto a chiudere; come entrerà il
prete, chiuderà la porta dando quattro giri di toppa; Carmelu ammaccherà il
bottone al robot, spegnerà la luce ed uscirà chiudendosi la porta alle spalle.
Si sentirà a soggetto quanto accadrà in quella stanza: il robot e il postino che
inseguono il prete, mentre egli si lamenterà gridando). Addivirtitivi tutti
quantu siti.
FINE