L’inquietante caso del panzerotto ripieno

di

Domenico Platania


(versione in dialetto siciliano)




Dicembre 2009


“L’inquietante caso del panzerotto ripieno” non rientra a pieno titolo nella categoria dei gialli classici poiché è fortemente caratterizzato da avvenimenti e personaggi atipici per una vicenda di tal genere. C’è sì un “delitto”, il furto di alcune ricette di cucina, non manca il classico investigatore, esiste anche un reo confesso, ma questi sono tutti ingredienti che rimangono sullo sfondo e fanno da cornice. La sostanza che struttura la storia è prevalentemente composta, invece, dalle fissazioni, dalle bizzarrie, dai desideri, dalle genialità di cui sono portatori i personaggi e dalle situazioni che essi creano. La vedova col pensiero fisso della tomba del marito, il detective abile solo a camuffarsi dietro mille travestimenti, il vegliardo pirotecnico e spumeggiante, la ragazza fanatica cultrice dell’astrologia, il giovane con il suo linguaggio infarcito di termini gastronomici, per non parlare poi dell’amica di famiglia, insolente e ipocrita, e dell’intrigante cameriere. I personaggi, dunque, trasformano questo apparente giallo, dalla tonalità fortemente sbiadita ma ricco di massicce dosi di fantasia, in una commedia tutta da ridere, piena di colpi di scena ed equivoci a non finire.
Domenico Platania



Personaggi in ordine di entrata:

Mentina Cannella, la figlia di Adelina
Adelina,
Serafina Provilazzo, l’amica di Adelina
Cola, il cameriere
Meo, il munzù
Branciforte, l’investigatore
Casimiro Cannella, il nonno



ATTO PRIMO

Interno di una casa borghese. Una porta al centro e due laterali. Nella parete di sinistra, al limite del proscenio, si trova uno scaffale-libreria, accanto al quale è sistemato un divano con relative poltroncine e un tavolinetto. Sullo stesso lato, in fondo, una vetrinetta. Sulla destra, vicino alla porta, è sistemato un tavolo di media grandezza con due sedie. Sempre a destra, alla stessa altezza del divano è fissato uno specchio. Alle pareti, quadri a volontà, di cui uno raffigurante un cane, dietro il quale si trova una cassaforte.

SCENA PRIMA
MENTINA – (entra dal centro con un fascio di giornali e riviste, chiude le porte e si accomoda sul divano) Finalmenti! Ccà pozzu stari tannìcchia tranquilla. (comincia a sfogliare un giornale) Virèmu chi cosa m’aspetta oggi! (legge) “Gli astri prevedono una giornata favorevole. Giove ti farà conoscere l’uomo che ti amerà ...”. Uahu! (sospirando) L’haiu dittu sempri, Giovi è u megghiu! (legge) “...Che ti amerà per tutta la vita. Sarà lui il genero di tua madre, il nipote di tuo nonno, il padre dei tuoi figli, il nonno dei figli dei tuoi figli”. Matri, mi cunfunnìi! Ma chissu, a mia, chi mi veni? (legge) “Questa persona diventerà tuo marito!” (con ansia)Me maritu? Accussì di bottu? E quannu ci vaiu no parruccheri?
(legge)” Stai attenta all’invidia di Venere, cercherà di ostacolarti.” (riflettendo) Ahu, non cancia mai! Chissa è dispittusa nummuru unu! N’haiu capùtu picchì l’avi cu mia!! (legge) “Marte ti consiglia di lasciare tutte le porte aperte... ”. (si guarda attorno dubbiosa) Le porte aperte? (con il giornale in mano, si alza e va ad aprire la porta di sinistra; mentre sta per aprire quella centrale capisce l’equivoco e si risiede) “Ah! Le porte aperte alla splendida novità che si avvicina. (legge un altro giornale) Mercurio ti porterà una notizia che ti conviene tenere riservata.”. Spiriàmo ca è na nutizia pusitiva! (legge) “Avrai buone soddisfazioni nel gioco del tivitti.” Ah, ccà è! (legge) “Amore: la tua occasione è arrivata, oggi incontrerai l’anima gemella... indosserà qualcosa d’insolito”. (dall’interno si sente la voce di Adelina) Me matri c’è! (pone i giornali sul ripiano della libreria ed esce da sinistra)

SCENA SECONDA
Adelina entra dalla porta di centro e si sposta verso il proscenio, mentre, nel contempo, in sala, appare Provilazzo che man mano avanza, accompagnata da musica appropriata, fino ad arrivare sul palco.
ADELINA – Ooooh! Signora Provilazzo, bongiorno! Chi bella sorpresa! Ma picchì si vosi scumudari!
PROVILAZZO – Ma chi dici scumudari! Ppi mia è n-piaciri e n’onuri vinilla a truvari!
ADELINA – Su pirmetti, l’onuri e u piaciri è u miu!
PROVILAZZO – Bih! U miu, u so! Chi c’entrunu sti cosi!
ADELINA – Avi milli parti di ragiuni. U pozzu diri allura ca sugnu cuntenta di virilla?
PROVILAZZO – E ppi chissu a vegnu a truvari, picchì sacciu ca è cosa gradita!
ADELINA – S’accumudàssi, prego. Lei, signora Provilazzo, cu mia è troppu gentili. Dopo la tragica morte di me maritu, il cunòtto non mi l’ha fattu mancari mai. (seggono sul divano)
PROVILAZZO – Ma chi va dicennu. Non fazzu nenti di speciali! I nostri mariti criscènu assemi, sturiànu assèmi e èrunu macari soci no travagghiu. Comu i frati erunu, anzi, megghiu d’’i frati! E poi, ppi mia è un piaciri stari cu lei e arricordàre quella bella figura d’’a bonanima di Miciu. Oh, quant’era bravu! Una morte accussì tremenda non si la miritava!
ADELINA –Terribilissima fu!
PROVILAZZO – Certu, i liùnu hanu certi scagghiùni allimàti! Cu dda carni tènnira tènnira di so maritu non ci passi mancu veru, s’arrichiànu! Non lassànu mancu l’ossa!
ADELINA – No, l’ossa i lassànu! Belli spuppàti, ma i lassànu! E’ stato sminnittiàto! (con teatralità) Non è da tutti mòriri spoppàto dai leoni!
PROVILAZZO – Certu, chi è a stissa cosa di mòriri di motti subbitània, beddu accuffulàtu intra e cu tutti i cunòrti? Ma a iddu, cu c’’u puttàu a jiri nta l’Africa?
ADELINA –Quannu na cosa è scritta non c’è nenti cchi fari! Successi ddà, ma puteva capitàri unni è è. Chi sacciu... a Trizza, n-Cina, a Mungiuffi o... macari a piscarìa.
PROVILAZZO – Picchì ci sunu liuni macari a piscarìa? Ahu, ss’animali troppu peri stanu pigghiànnu!
ADELINA – Ma chi c’entra, vuleva diri ca, ppi me maritu, l’Africa fu a scusa ppi quagghiarasìlla...
PROVILAZZO – (con una punta di malizia) Nuzzintèddu, i passàu quattru. Ci pari nenti dda storia ca àppi cu zù Janu...
ADELINA – (si alza e si sposta a destra) Chi c’entra ora u Cavaleri Papèlla?
PROVILAZZO – (segue Adelina) No, vuleva diri ca, dopu ca si ci sdirrubbàu a villa o zù Janu, so maritu (con intenzione malevola) non appi paci e non si visti cchiù lustru, era sempri nirvùsu e dìssunu macari ca si chiusi n-casa ppi...
ADELINA – E torna! Signurùzza, è veru ca Miciu, essènnu ngignèri fici u prugettu d’’a villa, ma qualcunu...
PROVILAZZO – (interrompendola) Tannu, (alzando le mani come a giustificarsi) si dissi ca si nni calànu tutti cosi picchì i calculi arrisuttànu sbagghiàti. Tantu ca u Cavaleri u circau e u (marcando le parole) fici circari, mittennuci nto menzu certi amici, (si segna) u Signuri ni scanza e libera, pp’aviri cuntu e sudisfaziòni. Anzi, si dissi macari ca, ppi non farisi attruvàri, a bonànima, scappau ppi l’Africa.
ADELINA – (con forza) Comu no! Nzamai ci nni facevunu n-quattrùni, comu su me maritu si scantàva di iddu e d’’i so cumpàri! Avàia, ca luvamici l’opira! E i liuni ca s’’u mancianu, cu ci mannàu u Cavaleri Papella? Ah?
PROVILAZZO –Ju chi c’entru? U sapi quantu vi vogghiu beni. Siccomu a genti non avi autru cchi fari, si ntrìca, furficìa e fa nasciri tràzzi!
ADELINA - Hanu n-manciamèntu! Chi nni sanu iddi d’’u duluri ca haiu nto cori!
PROVILAZZO – Avi tri anni ca successi u fattu e pari ca fu ajèri. Certu, u duluri è duluri, però lei ha circari di farisi curaggiu e pigghiari rizzèttu.
ADELINA – (angustiata) E’ na parola. Ma vadda, ni misumu a parràri e mi scuddài a offrìrici qualchi cosa. (apre la porta di sinistra) Cola, porta du belli spremuti d’arancia.
COLA – (dall’interno) Subito signora.
PROVILAZZO – Ora unni si trova la salma cadavere del morto?
ADELINA – Miciu riposa a Vienna.
PROVILAZZO – Ma non era vurricàtu a Palma di Maiorca?
ADELINA – Era! Troppu, troppu càuru c’era. E’ veru, ci sunu belli spiaggi, bellu giru di genti simpaticùna, ma u sciroccu è nsopportabili. E siccome Miciu c’’u càuru non ci jèva tantu d’accordu, pinzài: “Ma picchì puvureddu ha soffriri macari ora ca è mortu?” E u traslocai cu tutta a balàta e u cannilèri.
PROVILAZZO – Ha fatto benissimo! E ora comu si trova?
ADELINA – A meraviglia! L’ambiente è signorile, l’aria è frisca e poi, a cosa cchiù mpurtanti, siccomu a iddu ci piaceva assai a musica seria, u fici vurricàri vicinu a tomba di Mozart.
PROVILAZZO – Certu, a stura sarà cuntintuni! C’’u sapi chi belli discussioni ca si fanu. Lei ci va o spissu a truvallu?
ADELINA – Quannu pozzu. L’ultima vota fu ppi Natali. Ci puteva fari passari i festi sulu e sparti na m-paisi scògnitu?
PROVILAZZO – Certu, chi voli diri!
ADELINA – E allura, i primi di nuvembri partii...
PROVILAZZO – Dicembri, voli diri!
Cola entra da sinistra, porta un vassoio con due bicchieri, lo poggia sul tavolinetto ed esce. Le due donne seggono e sorseggiano la bevanda.
ADELINA – No, no, nuvembri! I cosi affuddùni n’arrinèsciunu mai, perciò mi piaci falli cu tutta a calma. Prima ca trovi l’albergu cumutulìddu, u risturanti giustu... farici fari qualche travagghièddu n’’a tomba... U tempu abbòla ca mancu ti n’accorgi! E poi, comu a Madunnuzza Addulurata, tutti i santi jorna cimiteru, ciùri e cannili, cannili, cimiteru e ciùri. (sospira) Ah! Fu ssa vota ca na notti Miciu mi cumparìu nto sonnu cc’’a vuccùzza risulènti e cu na vuci ca mi parsi n-pocu arriciatàta mi dissi...
PROVILAZZO – Arriciatàta? Bih! Appi a pigghiàri beddu friscu!
ADELINA – Certu, si cuccàu chi peri di fora! Allura, mi dissi:(con una voce d’oltretomba) “Adelina, ma picchì stai tuttu u jornu abbiàta cimiteru cimiteru? Non t’ha siddiàtu a stricàrimi sempri u cannilèri? Arrilàssiti, svagati! U voi n-cunsigghiu? Fatti bellu viaggiu. Tantu, sempri vicinu a tia sugnu”. Mi dissi propriamenti accussì!
PROVILAZZO – Matri, chi storia cummuvènti, m’arrimuddànu macari i jàmmi! Ma comu ci passi? Cchiù siccu, cchiù grossu? Era cuntentu?
ADELINA – Bonu, bonu stava! Forsi tannicchèdda ... cchiù chinulìddu...
PROVILAZZO – Si viri ca n-Paradisu non ci fanu mancari nenti! E com’era vistùtu?
ADELINA – Signurùzza, non è ca mi visti n-film! Fu n-sonnu, fra n-vidiri e svidiri. Com’era vistùtu? (dopo un po’ di esitazione) Aveva u stissu vistitu di quannu mossi!
PROVILAZZO – Bih, non appi mancu u tempu di cangiàrisi.
PROVILAZZO - Allura, unni èrumu arrivati? Ah, sì, quannu a bonanima ci cunsigghiàu di farisi n-viaggiu...
ADELINA – Lei c’avissi fattu? Veru è ca mi girai tutta l’Austria, ma, cara signuruzza, u pinzèri mi camuliàva u cirivèddu, sempri ni iddu l’aveva.
PROVILAZZO – L’immaginu!
ADELINA – Ha pinzàri ca unni jèva jèva, ristoranti, tiàtri, festi d’abbàllu e cìnima, u postu vicinu a mia u vuleva sempri lìbbiru, ppi sintirammìllu attàgghiu.
PROVILAZZO – (sospirando) Chissu è veru amùri!
ADELINA – Appòi, l’ultimu jornu, quannu u salutai, na fotografia mi passi ca c’arrirèvunu macari l’occhi!
PROVILAZZO – (con solennità) Godeva del suo godimento.
ADELINA – Ppi chissu lei mi piaci, picchì trova sempri i paroli precisi. (con lo stesso tono dell’amica) Godeva del suo godimento! Ma di unni ci nèsciunu?
PROVILAZZO – (con orgoglio) Mi nèsciuni senza sfurzarimi, accussì, al naturali!
ADELINA – U viru, u viru! Non è ppi cuntàri làstimi e trìulu, ma, i còliri c’haiu agghiuttùtu e i fioretti ca cuntìnuu a fari ppi iddu non si ponu cuntàri! Spiriàmu, almenu, ca di ddà supra si nn’addùna!
PROVILAZZO – Picchì, avi dubbi? Non ci scappa nenti!
ADELINA – Chi ci parunu bazzellètti tutti i scartafàzzi c’haiu a spurigghiàri ogni vota ca u spostu?
PROVILAZZO – A st’ura macari iddu sarà stancu!
ADELINA – Quannu m’’u purtai a Parigi, per esempiu...
PROVILAZZO – A Parigi?
ADELINA – Certu! Lei cchi dici, ca non ci faceva viriri Parigi a me maritu? Scanzàtini! C’avissi ristatu mali! Quann’era vivu non potti essiri, ma ora ca, ringraziannu a Diu, n’’u putemu pirmettiri, certi soddisfazioni c’’i fazzu passari... Comu ci stava dicennu, n-Francia pritinnènu u tabbùtu novu cu quattru ancilèddi, e spatti d’avoriu...
PROVILAZZO – Mizzichèdda!
ADELINA – E siccomu ci vòsunu du misi ppi fari ssi travàgghi, na notti...
PROVILAZZO – Ci cumparìu nto sonnu so maritu...
ADELINA – E mi dissi: (con una voce d’oltretomba) ”Adilina...”.
PROVILAZZO – “Picchì stai tuttu u jornu...”.
ADELINA – (idem) ”Abbiàta cimiteru cimiteru...“.
PROVILAZZO – (idem) “Non t’ha siddiàtu...”.
ADELINA – (idem)” A stricàrimi u cannilèri? “ (Si alza, poi, con soddisfazione) E mi girai tutta a Francia!
PROVILAZZO – (segue Adelina, poi, con tono indagatore) Comu mai non l’ha purtatu mai in Italia?
ADELINA –Mancu a parrarini! O megghiu, ci fu un abboccamentu che Savoia...
PROVILAZZO – I Savoia? Macari iddi ci sunu ammiscàti?
ADELINA – Ca certu! L’unicu postu in Italia degnu di me maritu è u Pantheon, a Roma, ma è occupatu d’’a famigghia riali. A diri a bedda virità, na vota, ppi telefunu, u principinu Filibbètto...
PROVILAZZO– Ci telefonau Filibbètto, chiddu c’abbàlla u tippi tappi n’’a tilivisiòni?
ADELINA – Bih, signura, picchì si maravìgghia? I Savoia con me sono di casa, qui, i Savoiardi si fètono! Filibertùccio, comu n-cunfidenza u chiamu ju, mi telefunau in persona personalmente e mi dissi: ”(con tono sdolcinato) Adilina, gioia, àbbio saputo che cecchi una tomba a tempo indeterminato per quell’anima nobile di tuo marito. Orsù dunque, ti metto a disposizione la nicchia di famiglia, il Pantheon. Se la cosa ti avresse a interessare, abbìami un friscòne e scoffo fora tutti i miei reali parenti ppi lassaraccillo a Minichello. Questo te lo dico per non fariti abbarruàre più del lecito”. (in confidenza) Certu, no facevunu gratis... (fa il segno dei soldi).
PROVILAZZO – E allura?
ADELINA – Cui, ju mittèva a me maritu ammènzu a ddu schifìu? Mancu a parrarini! Cara signuruzza, oramai truvàri n-postu dignu di me maritu addivintàu l’unicu scopu d’’a me vita: unni sta beni iddu staiu beni ju! Chi tempi ca currunu non è facili truvallu, ma ju non mi fermu!
PROVILAZZO – S’ha giratu u munnu!
ADELINA – E chissu u po’ diri beddu forti: ha vistu cchiù posti ora ca è mortu di quannu era vivu!
PROVILAZZO – A propositu di posti belli, ultimamenti mi fici n-viaggiu nta l’isula di Baubausettiti. Una maravigghia, una zona ncantèvuli, alberghi di gran classe e prezzi senza esagerare.
ADELINA – Daveru? Ora ci ni parro al mio agente di viaggio ppi viriri com’è a situazioni ne’... campusanti. Comu dissi? Bau-bau-settiti?
PROVILAZZO – Precisamenti, Bau-bau-settiti! Sugnu sicura ca sia lei ca a bonanima vi troverete benissimo. Ora l’ha lassari. Su voli autri nformazioni mi chiamassi. Sempri a disposizioni.
ADELINA – Grazie signora Provilazzo, lei è una perla! L’accompagno.
(mentre Adelina resta al limite del proscenio, Provilazzo si dirige verso la sala, accompagnata dalla solita musica)
PROVILAZZO – S’arritirassi, ca mina oria e s’arrifridda!
ADELINA – Non si frastunnassi, ventu cauru è!
PROVILAZZO – Veru, sarà ventu africanu !
ADELINA – Sì, è u rispiru cauru di Miciu!
PROVILAZZO – Ppi forza chissu ha essiri!
ADELINA – Signora Provilazzo, comu si chiama ddu posto?
PROVILAZZO – Bau-bau-settiti! (scompare da una porta della sala)
ADELINA – Ah, sì, Bau-bau-settiti! (mentre esce dal centro continua a ripetere) Baubausettiti, Baubausettiti!

SCENA TERZA
MENTINA – (entra da sinistra, ha in mano una lettera e legge) “Ambasciata della Repubblica del Congo. Si comunica che dall’esame istologico, le ossa ritrovate nella foresta tropicale risultano appartenere ad animale della sottofamiglia degli o-mi-ni-ni, della tribù dei gorillini nani, di sesso femminile. (man mano che legge diventa sempre più ansiosa) Pertanto è da escludere qualsiasi riferimento a resti umani attribuibili alla persona del vostro congiunto Domenico Cannella.” (affranta siede sul divano) L’oroscupu mi l’ava dittu ca m’ava arrivari na nutizia, ma no na bumma! E unni enu a finìri l’ossa d’’u papà? Appena u sapi me matri ci veni n-corpu.

SCENA QUARTA
ADELINA – (rientra dal centro) Quant’è affezionata a signura Provilazzo! (siede accanto alla figlia)
MENTINA – Mamma, arrivau sta littra (le porge la lettera).
ADELINA – (man mano che legge si agita e si alza in piedi) ... Appartenenti alla persona del vostro congiunto Domenico Cannella. (ridà la lettera a Mentina) Beddamatrùzza, mi sbutàu u stomucu! Quantu m’assèttu prima ca cascu! (si risiede) N-mumentu ca m’arricupìgghiu! (con forza) Ma allura chi voli diri ca l’ossa ca mi trascinu na tutti i gnuni d’’u munnu non sunu di to patri? Matri, matri! Cu si fregàu i beddi ossa di Miciu? Cu si sta gudennu?
MENTINA – A nuatri ni mpunènu chiddi di n-tintu e smiciaciàtu gorilla di secùnna manu, spatti fimmina e per giunta nanu. Fussi almenu bellu gorilla, chiancìssimu cu n’occhiu...
ADELINA – Ma no accussì! E cu l’ava a diri ca a to patri c’ava a finiri cu l’ossa mpristàti! Chi virgogna!
MENTINA –E ora comu facemu? Pari ca i sentu i risati d’’a genti. Chi mala cumparsa! Forsi è megghiu ca non dicemu nenti a nuddu!
ADELINA – Ca certu, ni cummèni non dari sàzziu a nuddu. Però, (si alza, infuriata) mi vinissi l’ìmpitu di parràri cu l’avvucatu, farici causa a tuttu u Congo e pritènniri subitu l’ossa d’’a bonanima, a costu di farici scaminàri tutta l’Africa!
MENTINA – Arrivati a stu puntu, chi mpurtanza avi? Macari ca truvassimu l’ossa, u papà non turnassi u stissu. (pausa) Ju, veramenti, sta nutizia a sapeva!
ADELINA – Comu, a sapevi e non mi dicisti nenti? Cu t’’a dissi?
MENTINA – Stamatina... c’era scrittu: “Mercurio ti porterà una notizia da tenere riservata... ”
ADELINA – Mercurio? E cu è chissu, u pustinu novu?
MENTINA – No, è... ma desi... l’oroscupu!
ADELINA - Auh, divintau na fissazioni a to! A voi finiri sì o no cu sti fissarii!
MENTINA – Ma mamma...
ADELINA – Statti muta e basta! (pausa) Sì, sì, è megghiu ca non ni parramu cu nuddu! L’ossa non cuntunu, ma l’occhiu suciali sì! E comu su cunta!
MENTINA –Ossa o non ossa, n’amu a cunvinciri ca u papà si trova n-Paradisu!
ADELINA – Annunca!
MENTINA – E poi, cu l’ha dittu ca intra l’autri tombi ci sunu l’ossa ca c’hanu a essiri?
ADELINA – Giustu! Ma tu ci penzi ca ppi farici l’analisi a du ossa fraciti ci stesunu tri anni? E nuatri ni lamintamu d’’a mutua! (escono da destra)

SCENA QUINTA
COLA – (entra dal centro assieme a Meo) S’accumudassi ca chiamu a signura. (esce da destra)
MEO – Grazie.(siede sul divano, ma viene attratto dai giornali che ha lasciato Mentina, li prende, si siede e legge i titoli delle varie copie) “Il vostro oroscopo... L’oroscopo sicuro... L’oroscopo di oggi...” (poggia i giornali sul tavolinetto posto davanti al divano). Ccà intra ci sarà qualche fissatu! (si guarda attorno, dopo un po’, vinto dalla curiosità, riprende i giornali e, con tono ironico, legge) “Capricorno... Acquario... Pesci. Lavoro: riuscirai ad ottenere quanto desideri. Amore: conoscerai finalmente la donna della tua vita. L’ha scelta Venere, ti puoi fidare. Salute: l’influenza negativa di Giove ti porterà fastidi allo stomaco”. (fra se) Allura è Giovi ca non mi lassa ppi cuttu! Na vota a colica renali, n’autra vota u nervu sciaticu ... Megghiu ca canciu. (sfoglia un altro giornale e legge) Amore: all’improvviso, la donna della tua vita, pro- (come se andasse a capo) romperà come un ciclone e invaderà il tuo futuro.” Mizzica, comu n-cicluni! (legge) “ E’ Mercurio che la condurrà da te dietro incarico di Venere”. (ripone i giornali sul tavolinetto) Eppuru, c’è genti c’ammucca sti stupidaggini! (estrae dalla tasca un berretto da cuoco) Viremu comu mi sta! (si alza e lo prova davanti allo specchio)

SCENA SESTA
MENTINA – (entra da sinistra, porta una pettinatura bizzarra ed un vestito eccentrico) Matri, ccà è! Iddu è, sugnu sicura! Giovi fu di parola: “Indosserà qualcosa di insolito!” (si avvicina con cautela) Bongiornu!
MEO – (girandosi di scatto) U cicluni!
MENTINA – Cerca qualcuno?
MEO – Mi mannàu ...
MENTINA – (interrompendolo) Sì, u sacciu cu u mannàu. Allura sapi tutti cosi?
MEO – Certu! Spiriàmu ca a cosa si po fari!
MENTINA – Picchì non s’avissi a fari? (sottolineando) Su vulemu, si fa! (sorridendo, si sposta a sinistra) Oh, oh, oh! (fra sè) Mi pari n-bravu carùsu! (a Meo) Da parte nostra c’è tutto l’interessi a cunchiùdiri... l’affare! E da parte sua?
MEO – Sugnu ccà ppi chissu!
MENTINA – (fra sè) Iddu è, iddu! (come se volesse cambiare discorso) Lei comu si chiama?
MEO – Meo.
MENTINA – Meo... e basta?
MEO – Sì, Bartolo-Meo! E lei?
MENTINA – Mentina! Cle-Mentina.
MEO – Mentina? Come quella, peracàso, che ce ne sono anche di fragola e di anice?
MENTINA – Propriamenti! Picchì c’ha questo berretto in testa?
MEO – Picchì? ... M’’u stava pruvànnu e ... macari ppi farimi ricanùsciri megghiu! Me lo ha detto lui stesso di portarlo, cu mi mannàu ccà! Sì! Chiddu dell’agenzia di ... (strizza l’occhio e unisce le mani come segno di unione) collocamento.
MENTINA –Certu, l’agenzia... (fra sè) Si sta attrizzannu Giovi, si grapìu l’agenzia! (a Meo) Collocamento di... (strizza l’occhio e con le mani c.s.) persone.
MEO – Mi dissi: “Ti prisenti, ci dici ca voi fari il coco-munzù e poi... (ripete c.s.) di cosa nasci cosa... “.
MENTINA – (strafelice) Oooooh! (fra sè) Bella scusa attruvàu, Giovi! (a Meo) Certu, di cosa nasci cosa. E bravu! ... Allura, lei vinni c’’a scusa di fare u munzù...
MEO – No, fazzu u munzù di prufissioni! A storia d’’u cicluni mi fici cunfùnniri!
MENTINA – Quali cicluni?
MEO – (rimediando) No, nenti, fissarii. (ricordandosi di quanto letto sul giornale) A propositu, a lei cu accumpagnau ccà?
MENTINA – A mia non m’accumpagnau nuddu, nta sta casa ci staiu!
MEO – Siccomu m’avevunu nfurmatu (fa segno i giornali) ca na certa Veniri aveva l’intenzioni di...
MENTINA – Veniri? Stamu accuminciànnu mali! Lei, a chissa, n’’a canùsci bona! Parrànnu cu criànza, è na svriugnatàzza ca cuntinua a farimi dispetti senza ca ju c’ha fattu nenti!
MEO – No sacciu su è a stissa; chidda ca dicu ju non mi pari accussì tinta. Anzi, sappi macari (indica il giornale) ca ci desi l’incaricu a un amicu so, n-certu Mercuriu d’accumpagnalla ccà...
MENTINA – Beddu ss’autru, porta certi nutizii...
MEO – Auh, i canusci a tutti! Ma chi c’ha fattu Veniri?
MENTINA – Chi m’ha fattu? Oramai a cosa addivintau pubblica, u sanu tutti ca l’avi cu mia!(prende i giornali di prima) Taliàssi, macari i giurnali u portunu! (legge) “Vergine”. (sorride con malizia) Sugnu ju! (legge) “Stai attenta all’invidia di Venere, cercherà di ostacolarti!” (altro giornale) “Venere ti è contraria!” (c.s.) “Venere trama nei tuoi confronti!” (a Meo) Su voli pozzu cuntinuari finu a dumani! Si cunvinciu ora ca non mi sumpòrta e mi cuntinua a gettare il pìccio?
MEO –Avàia, signurina, chi ci ncùcchia. Su sti cosi fùssunu veri, stamatìna, ju avissi aviri n-duluri di... (si blocca dolorante) Ahi! ...Di sciàtica, ahi! ahi! (toccandosi la pancia) Ahi, ahi! Quantu m’assèttu! (siede) Ma u sacciu di cu è a cuppa! Su u ncontru ca u ncontru, a Giovi na sugghiàta di vastunàti non ci leva nuddu! (dolorante) Ahi, ahi, ahi!
MENTINA – Ppi favuri non mi tuccassi a Giovi! Su non fussi ppi iddu, a st’ura, dda cosa fitùsa di Veniri c’’u sapi quanti mi n’avissi fattu passàri! Appòi, lei ca parra, a voli sapìri na cosa? Fu Giovi ca a lei u purtàu ccà stamatìna!
MEO –Mi purtau ccà Giovi e mancu mi n’accurgii? Bih! Ju era cunvintu c’ava vinùtu sulu!
MENTINA – Taliàssi (legge da un giornale): ”Vergine” (sorride) Sugnu sempri ju! “Giove ti farà conoscere la persona che aspettavi da tempo e... ”.
MEO – E ppi forza, mittìstuvu l’annunciu ca v’aggiuvàva n-cocu! Qualcunu ava a veniri!
MENTINA – N’haiu finutu (continuando la lettura) “E... e... e che ti farà felice!” E non cuntinuu...!
MEO - (collegando) Ti farà felice? N-mumentu! Ma allura... Ju non ci criru, però... (prende un giornale e legge) “Pesci”. (sorride) Sugnu ju....
MENTINA – Ppi forza, chi puteva essiri, è cocu!
MEO – (legge)” Amore: Conoscerai finalmente la donna della tua vita. L’ha scelta Venere, ti puoi fidare”.
MENTINA –Idda? Ma allura non ci l’avi cu mia! (sospettosa) O annùnca...
MEO – Allura a cosa è chiara! Giovi mannàu a mia e Veniri a lei ppi farini ncuntrari!
MENTINA –Non si mittissi pulici n-testa ca chiaru non c’è propriu nenti! Anzi, su c’è ssa strafallària nto menzu a storia si cumplicàu. (si sposta a destra) Furba è a signura, e chiamamula signura, chissa n’ha fattu quantu a rina d’’u disertu di l’Africa! A stura pinzau: “Ci mannu n-paràcqua qualsiasi... “
MEO – Ora, mi pari ca sta sbagghiànnu a parrari!
MENTINA - Scusassi, mi scappau u paràcqua! Vuleva diri: “Ci fazzu ncuntrari a unu di menza botta, ntelligenti (verso il pubblico sminuisce, mentre Meo si compiace), gentili (c.s.), dilicatu (c.s.) e nobili (c.s.), ca a pigghia in giru facennu finta di vulilla beni e accussì ci fazzu arrusicàri l’ossa c’’u sali!”
MEO – (con sentimento) E su a vulissi beni veramenti?
MENTINA – Chissu u dici lei. Vogghiu i fatti!
MEO – A disposizioni!

SCENA SETTIMA
ADELINA – (entra da destra) Oh! Finalmenti arrivau u cocu! Bongiornu, u manna l’agenzia?
MENTINA – (d’istinto) No, Giovi!
MEO – (idem) Veniri!
ADELINA – Comu?
MEO – (molto confuso) Vuleva diri ca ppi... vèniri... appuntu... vèniri ccà sbagghiài strata... a diri a bedda virità, lassannu perdiri a storia d’’u cicluni... stamatìna, prima m’ava accumpagnari n-certu Giovi...sì... ma non si visti nuddu! Dopu, unu chiamatu Mercuriu, ca è l’amicu di dda signura ca avi cchi fari c’’a rina di l’Africa...
ADELINA – L’Africa? (sospettosa) Di quali zona di l’Africa?
MEO – Veramenti non c’’u dumannai. Su a cosa c’interessa, ci pozzu diri ca ssa signura... (guarda Mentina) e chiamamula signura... è famusa macari ppi na storia di arrusicamèntu di ossa c’’u sali...
ADELINA – Matri! (fra sé) Macari arrusicàti? (a Meo) Si sapi di cu sunu ss’ossa?
MEO – No, su voli m’informu! Certu, ci volunu beddi scagghiùni ammulàti ppi arrusicarasìlli e... (verso Mentina, supplicando aiuto) Veru, signurina?
MENTINA – Chi mi cunta a mia?
ADELINA – Auh, non ci capii cchiù nenti! (risoluta) Lei, ccà, chi vinni a fari?
MEO- Ju? (guarda prima Adelina poi Mentina, infine, sconfortato, mettendosi le mani sulla testa, tocca il berretto da cuoco e si illumina) U cocu!
ADELINA – Oh, finalmenti, accuminciamu a ragiunari!
MENTINA – Mamma, su ci pirmetti mi nni vaju ddà banna. (con fermezza) U cocu nteressa a tia, (verso Meo) a mia no! Con permesso. (esce da sinistra)
ADELINA – Ppi essiri brevi, n’’a nostra fabbrica avemu bisognu di n-munzù ca sapi cucinari bonu, cumannàri a cucina, aviri almenu deci anni d’esperienza e non costa troppu.
MEO – Signura, lei mi ha fatto la radiocrafia: modestamente corrispondo a quello che lei ha diagnosticato.
ADELINA - Come piatti?
MEO – Sempre di porcellana! Chiddi di plastica ne sumportu!
ADELINA – No, vuleva diri, qual è a so specialità?
MEO – Sacciu fari di tuttu, ma a me passioni sunu i piatti a basi di ciuri!
ADELINA –Simpatica chista! (rimediando) Ciuri? Ma lei fa u cocu o u giardineri?
MEO – U cocu ca ci piaci cucinari ciuri.
ADELINA – Ah, si? E comu i fa? A broru o fa cappàti di longu e longu? Giovanottu, circassi di parrari seriamenti!
MEO – Prontissimo! Antipasti: frittelle di violette, crisantemi in pastella, ricotta colorata ai gerani. (Adelina fa cenno di andare avanti) Primi piatti: spaghetti al ragù di garofano, tagliatelle con salsa di gelsomino, maccheroni al sugo di fiori di lavanda. (c.s.) Secondi piatti: uova ripiene alle margherite, sogliole alle viole, coniglio alla lavanda, gamberetti con mele e rose. (c.s.) Contorni: petali di rose fritti, boccioli di margherite croccanti....
ADELINA – (interrompendolo) Basta, basta! Ma allura a spisa ppi cucinari s’ha fari no ciuràru! Ma quantu è strurùsu! Scusassi, ma lei, u sapi fari n’ovu frittu?
MEO – (risentito) Su mi vuleva affènniri, c’arriniscìu! Signuruzza, a mia mi chiamunu “u mastru de’ sapuri” e, (con orgoglio)comu munzù, haiu cumannatu cucini cu vinti cochi!
ADELINA – Calma, calma, nuddu u vuleva affènniri. Ma ciuri ccà intra non si nni cucinunu!
MEO - Ci vuleva sulu fari capiri ca u me misteri u sacciu fari!
ADELINA – Chissu u dici lei. Vogghiu i fatti!
MEO – (fra sè)Ahu! Precisa so figghia! (verso Adelina) A disposizioni!
ADELINA – Oh! Finalmenti ni capèmu! Facemu na simàna di prova e su è accussì bravu comu dici u postu di rispunsabili d’’a cucina sarà u so.
MEO – Grazi! (bussano alla porta)
ADELINA – Avanti!

SCENA OTTAVA
COLA – (entra dal centro) Arrivau u signor Branciforte.
ADELINA – Finalmenti! Cola, stu signore è u novu munzù, accumpagnulu nta so stanza. (Cola e Meo escono da sinistra) Speriamo ca ccu chistu semu cchiù furtunati! (apre la porta di centro e chiama) Signor Branciforte, prego, s’accumudassi!

SCENA NONA
Branciforte è camuffato in modo grottesco, porta una cartella e un bastone bianco.
BRANCIFORTE – Bongiorno.
ADELINA – Signor Branciforte, u fici chiamari picchì haiu bisogno d’’a so agenzia investigativa. Comu lei sapi, nta nostra ditta, chiamata “Cosi c’’u micciu & C.”, priparamu alimenti precotti: antipasti, pasta al forno, pizzi, sfingiùni, arancini, (piano piano comincia a imitare la voce di un ambulante) pizzette, bombette, accartocciiiaaateee......
BRANCIFORTE – (come Adelina) Calacàusi e semènza, sciampagnèttttiè!
ADELINA – No, chissi no!
BRANCIFORTE – Ah, pinzava ca...
ADELINA – No! Finu a tri anni fa a ditta a dirigeva me sòggiru, ma dopo ca mossi me maritu, niscìu fora di testa e u pisu cascàu supra i me spaddi. Haiu na figghia, ma avi autri interessi e non ni pozzu fari usu. Ppi tradizioni, ogni anno, priparamu na novità ca diventa u nostru cavaddu di battaglia.
BRANCIFORTE – Ma sì, vi canusciu benissimu. Sugnu n-vostru clienti affezionato! Anzi, a novità di l’annu scorsu, u “budinu cha cha cha”, di quant’era sapuritu, non si puteva luvari cchiù d’’a vucca. St’annu chi stati priparannu?
ADELINA – (si guarda attorno) U panzerotto c’’u n-ripienu speciali.
BRANCIFORTE – E di chi?
ADELINA – Chissu ancora non c’’u pozzu diri, (si guarda attorno) è n-sigretu! U mannài a chiamari picchì avi n-paru d’anni ca a ditta ca ni fa cuncurrenza, la “Scanzàtini Signuri & C.”, non si sapi comu, veni a sapiri subitu a specialità ca vulemu priparari e arrinèsci a falla prima di nuatri. Si pò immaginari u dannu ca ni nni veni!
BRANCIFORTE – Spionaggio industriale! (si guarda attorno sospettoso) Il personale è affidabile? (si toglie i baffi)
ADELINA – Affidabilissimo! (vedendolo senza baffi, lo guarda sbigottita).
BRANCIFORTE – Siccomu i nutizii non ponu (con le braccia, imita il movimento delle ali) vulari, ci sarà qualcunu ca (unisce le mani e le sposta a destra e a sinistra) pigghia e porta.
ADELINA –C’assicuru ca... A proposito di (ripete il movimento delle ali c.s.), lei quannu trasiu purtava i baffi?
BRANCIFORTE – Baffi? Mai portati! ... Un mistero misterioso!
ADELINA – (sovrappensiero) Chiddu ca dicu macari ju... (riavendosi) Ah, sì... Appuntu ppi stu mutivu, ci vuleva affidari a so agenzia l’incaricu di scupriri cu è ssa spia.
BRANCIFORTE – Bene, bene. U casu è delicatu assai, ma l’Agenzia che rappresento, “L’ago nel pagliaio” o ”Il pagliaio nel lago”, non ha pobblemi. Siamo a sua completa disposizione! (rimette i baffi)
ADELINA – Sugnu cuntenta! (nota la ricomparsa dei baffi) Ci pinzassi e fra na simàna ni viremu ppi firmari u cuntrattu.
BRANCIFORTE – Se mi permette, non c’è bisognu d’aspittari tantu, comu m’ha mòviri u sacciu (si tocca la testa) e u cuntrattu (toccando la cartella) è prontu. Voilà! (estrae dei fogli)
ADELINA – E’ a prima vota ca ncontru a unu accussì veloci a priparari cuntratti e... a farisi crisciri i baffi.
BRANCIFORTE – Baffi? Quali baffi? (li tocca) Ah! Ma questa è una gibbosità, una protuberanza pilifera professionale!
ADELINA – Bih! A scusari, mi parevunu sulu baffi!
BRANCIFORTE - Ora passamu al piano... Come prima cosa vulissi ncuntrari chiddi ca circulunu nta sta casa, parenti e amici. Vogghiu capiri cu ccu avemu a cchi fari. (atteggiandosi a duro) A ssi dilinquenti, malantrini e chiacchi di furca, apprima i vogghiu taliari nte palli degli occhi, appoi i fazzu mettiri n-ginocchio davanti a mia e dopu ca, chiancennu e supplicannu, mi diciunu: “pietà, non lo facemo più!”, io ci arrisponno: (cambiando tono di voce) “Non lo facerete più? Ah, ah, ah! E’ troppo tardi per pentirvi!” (soddisfatto) Ci fazzu grapiri a vucca e a turnu c’astutu u sucarru nta lingua!
ADELINA – Esageratu... Mancu Al Capone faceva accussì!
BRANCIFORTE – (sempre più cattivo) E ju sì! (quasi a giustificarsi) Tantu non fumu!
ADELINA – Mi pirmittissi. (apre la porta di sinistra) Cola!

SCENA DECIMA
COLA – (entra da sinistra) Ha chiamato?
ADELINA – Fai vèniri a me soggiru, me figghia e u munzù. Falli trasiri a unu a unu. (Cola esce dal centro) U vecchiu ha passatu tutta a vita nta cucina d’’a fabbrica, nvintannu i megghiu ricetti. Appena successi a disgrazia di me maritu sdunau, cuminciau a dari i nummira e u misumu n-pensioni.
BRANCIFORTE – Puvureddu!
ADELINA – N-jornu si criri Napuliuni, n’autru n-cuntrulluri di trenu, a simana passata era n-cantanti liricu. Mi raccumannu, circassi di non cuntrariallu, u medicu dissi ca ci po veniri un colpo apologetico. Ora è cunvintu di essiri n-pisciaru e addumanna a tutti a quantu costunu i masculini a piscaria.
BRANCIFORTE – (sorridendo) Si? A quantu?
ADELINA –Ajeri, a sei euru o chilu.

SCENA UNDICESIMA
Bussano. Adelina va ad aprire, mentre Branciforte indossa una parrucca nera, impomatata, con la coda. Dalla porta di centro entra Casimiro, ha in testa un colapasta, al collo porta un cordoncino che sostiene un pentolone dal quale fuoriescono due lunghi cucchiai di legno. Continua a suonare una trombetta fino a quando non giunge al centro del proscenio.
CASIMIRO – (con i due cucchiai batte sulle pareti del pentolone assumendo la veste di banditore) Attenzione, attenzione, gentilissimi signuri arrivau u vanniaturi! (rullio) Stamatina, di capu matina, avemo il piaciri e l’onuri di presentarivi il più meglio assai, anzi, l’assaissimu pisciaro del mondo universo: (rullio) Saro il pisciaro! (si sposta alla sua destra e s’inchina verso il pubblico, poi, torna dov’era prima). Ca non sulu è capaci, signori e signori, di pigghiari i pisci cu amu e lenza, riti e coffa, nassa e cimedda, ma di piscari macari l’asu, u tri e u re di briscula. (rullio) Tutti i pisci sunu i so: di mari, di scogghiu, di ciumi, di passa, di gebbia, nichi, rossi, mazzacanagghia e minuzzagghia. Mastru a pigghiari tunnu, stummu e palummu, pisci d’ovu e pisci ppi broru, ppi non parrari appoi di capuni e capituni, spatuli e baddottuli, palamiteddi, cicireddi, mustardeddi e puddicineddi, tenchi e larunchi. Ma, specialmente, Saro il pisciaro, è l’asu a piscari (sottolineando) masculini! (verso il pubblico) Non ci cretete? Chi è che non ci crete? (verso uno spettatore) Lei non ci crete? Si vergogni! Fuori! (rullio) E adesso, Saro, senza truccu e senza inganno, coll’aiuto di una sola e semplicissima manu, vi addimostrerà quantu è abili nell’acchiappari il mascolino, cumunementi chiamato alicio. (dopo il solito rullio, si sposta a destra, fa vedere la mano sinistra al pubblico e la nasconde dietro la schiena; poi alza la destra, la immerge dentro il pentolone, tira fuori un’alice e spostandosi sul proscenio, con aria trionfante, la mostra al pubblico)
ADELINA – Papà, stu signuri era amicu di Miciu. (Branciforte accenna un passo di flamenco) E’ ...menzu spagnolu!
BRANCIFORTE – Sabbenerica, olè!
CASIMIRO – Santu e riccu c’’u bonu distinu! (estrae dalla tasca un monocolo e guarda Branciforte) Sintemu, chi pisci si tu?
BRANCIFORTE – Ju? Chi pisci? (chiede inutilmente aiuto ad Adelina) Sugnu...tunnu!
CASIMIRO – Ah sì? Allura, arrispunni a mia: cu nasci tunnu...
BRANCIFORTE – (sicuro di sé) Non mori quatratu!
CASIMIRO – No! (cucchiaiata sulle spalle di Branciforte) Cu nasci tunnu, criscennu, n’addiventa mai pisci spata! (rullio) Artra domanna: cu dormi, chi fa?
BRANCIFORTE – Chi fa... cu dormi? (cerca aiuto da Adelina, poi sicuro) Non è arrusbigghiatu e... arrunfa!
CASIMIRO – No! (cucchiaiata) Non pigghia pisci! (rullio) Cu pava prima...?
BRANCIFORTE – (subito)Avi i megghiu posti!
CASIMIRO - (cucchiaiata) Mangia pisci fitusu! Nenti, si mmenzu u mari e mancu sai chi pisci pigghiari! Si persu! L’ultima dumanna: (rullio) a quantu valunu i masculini?
BRANCIFORTE – (pronto) Chista a sacciu! Sei euru o chilu!
CASIMIRO - No! (cucchiaiata)
BRANCIFORTE – Ma, ajeri...
CASIMIRO – I scalai, oggi i vinnu a cincu euru e novanta! Quantu ti nni pisu?
BRANCIFORTE – Menzu chilu.
CASIMIRO – (alza il cucchiaio minaccioso) Sulu menzu chilu?
BRANCIFORTE – Vistu ca sunu accussì frischi, facemu... (fa segno con le dita, mentre Casimiro continua a minacciare) unu... dui... chili...!
CASIMIRO – Senti beddu, tagghiamula ccà, ti nni fazzu cincu chili di bon pisu e cu fici fici! (dal pentolone estrae un involto e lo passa a Branciforte) Dammi centu euru!
BRANCIFORTE – Centu? Ma non costunu a cincu euru e novanta o chilu?
CASIMIRO – Antura! (alza il cucchiaio minaccioso) Piddisti troppu tempu e u prezzu acchianàu! (intasca i soldi che gli porge Branciforte e si frega le mani) Finalmenti attruvai n-pisci pp’’a me cimedda! (dopo un rullio, grida come un venditore ambulante) Cu s’accattari i masculini frischi ?! Cu i tasta ci torna! Frischi frischi sunu i masculini! Ccà c’è Saru chi masculini e pateddi e furria strati, curtigghi e vaneddi. (esce dalla porta centrale)
ADELINA – Ha pinzari ca era accussi bravu a cucinari ca ci desunu il “Cucchiaio d’oro”.
BRANCIFORTE – (si tocca dove Casimiro l’ha colpito) Ah, ppi chìssu u sapi maniari accussì bonu!

SCENA DODICESIMA
Bussano alla porta di sinistra, Adelina va ad aprire ed appare Meo. Mentre i due si muovono, Branciforte cambia parrucca, inforca un paio di occhiali neri ed impugna il bastone bianco.
ADELINA –U fici chiamari picchì questo signore, amico del mio povero marito, è un appassiunatu di cucina e u voli canusciri. E’ menzu spa... (visto il nuovo travestimento di Branciforte e non sapendo cosa dire) spa... si...(Branciforte fa la faccia impaurita) si spavintau... comu? (Branciforte gli fa il segno di un animale feroce) I liuni...no... chiddu è me maritu... (Branciforte con il bastone indica il quadro con il cane) cani...sì...sì, n-saccu di cani u ficiunu scantari e (con gli occhi chiede aiuto a Branciforte che si finge cieco) divintau...ovvu... non c’alluzza nenti nenti (a Branciforte) E’ veru ca è cieco?
BRANCIFORTE – (camminando come un cieco, si avvicina ai due e toccando Meo con il bastone si pone alla sinistra di quest’ultimo) Sì, ciechissimo!
MEO – Oh, mi dispiaci!
BRANCIFORTE –Unni ha fattu serviziu, comu munzù? (di nascosto con un metro snodabile misura l’altezza di Meo)
MEO – Unni? ...N-Siberia ... n-Cina e ... n-Mongolia...
BRANCIFORTE – Mizzica! Ma ccà vicinu non c’ha travagghiatu mai?
MEO – Sì, quannu era nicu, a Passopisciaru. Poi partii e non mi firmai cchiù!
ADELINA – Certu, ci vinni di calata e via! (a Branciforte) S’ha immaginari ca è capaci di cucinari rosi e margheriti comu su fussunu brocculi e mulinciani. Veramenti bravu. Ha visitau a cucina?
MEO – Sì, na bella cucina. Ora, pp’accuminciari, aspettu ordini.
ADELINA – Chist’annu avemu ntinzioni di priparari n-piattu spiciali: u panzerotto ripienu di...
BRANCIFORTE / MEO – (molto interessati) Di?
ADELINA - Cutupiddi!
BRANCIFORTE - (c.s.) Cutupiddi?
MEO – (c.s.) E chi sunu?
ADELINA – Cosi ca porcomora non si ponu sapiri! (a Meo) Lei, intantu cuminciassi a priparari i panzerotti, appena finisci ci fazzu sapiri l’ingredienti d’’u ripienu.
MEO – Ma non è megghiu ca m’’i dici subitu, accussì cuminciu a....
ADELINA – No! Si ni po jiri!
MEO – Comu voli lei. Bongiornu. (esce da sinistra)
BRANCIFORTE – (ripone gli occhiali) M’ha fari spiegari di chissu chi ci dava a mangiari e mongoli!
ADELINA – Forsi paté di crisantemi o ciuri ca non marcisci!

SCENA TREDICESIMA
Bussano. Mentre Adelina va ad aprire la porta di centro Branciforte velocemente sparisce a destra.
ADELINA – (mantenendosi alla destra di Mentina, avnzano fino al proscenio) Oh, Mentina.
MENTINA –Ciau mamma, hai bisognu di mia?
ADELINA – Sì, bedda, ti fici chiamari picchì ti vuleva prisintari un amico (si gira e non vede nessuno) Ma unni si nficcàu....(guarda in giro) Ora ora ccà era...
MENTINA – Ma cui?
ADELINA – (cantilenando) U sai cu ni vinni a truvari?
MENTINA – (ripetendo il verso della madre) No, no sacciu!
ADELINA – (guardandosi attorno confusa) Certu ca no po’ sapiri, cu ti l’ava a diri! Avi ca no vireva... n-saccu di tempu... ma comu fici a scumpariri accussì ntuttuna!
MENTINA – Mamma, ma chi stai dicennu? Non ti capisciu!
BRANCIFORTE – (Branciforte entra in scena da destra, indossa il saio, una parrucca con la chierica e inforca gli occhiali di prima. Cantando e benedicendo avanza fino a posizionarsi alla sinistra di Mentina) In nomine Patri...
ADELINA, MENTINA – (alquanto sorprese) Matri!
ADELINA – (a Mentina) Ti presento... Patri... Gerlando, d’’u cummentu di munti Piluso, n-santu omu, un amico carissimu di to patri.
BRANCIFORTE – (ripete) In nomine Patri...
MENTINA – No sapeva c’aveva un amicu monucu! Unni u canuscìu?
ADELINA –Unni? (senza farsi vedere da Mentina, guarda ansiosa Branciforte e questi accenna un passo di flamenco) Ma certu, nta Spagna, mentre... ballava u flamencu!
MENTINA – U flamencu? N-monucu? (sorridendo)E unni u ballava, no cummentu?
ADELINA – No, nta sala da ballo. Sapissi com’è bravu!
MENTINA – (con ironia) E u ballava cu tuttu u saiu, u flamencu?
ADELINA – (Branciforte le suggerisce senza saio e si muove ancheggiando) A iddu ci piaceva ballallu senza. Sì ... picchì si puteva ... annacari megghiu!
MENTINA – Bih! E quannu si fici monucu?
ADELINA – Quannu? (sorridendo) Auh, ma quantu si curiusa! E su non t’’u vogghiu diri? Ah, ah! Quannu... (con gli occhi implora aiuto a Branciforte. Questi le indica il cane del quadro, posto accanto allo specchio) Auh, cu tutti sti dumanni mi facisti macari cunfunniri! Allura, ha sapiri ca na vota, mentri ballava, l’assaltau na frotta di cani e pp’u spaventu addiventau ovvu cagnu e ... e... (come a significare abbondiamo) macari suddu!
MENTINA – Oh, puvureddu!
ADELINA – Ci vinni n-colpu di disperazioni e si nni scappau a na banna unni non passa mancu n-carriolu a pallini, u sdisertu!
MENTINA - M’’u mmaginu u cauru!
ADELINA – Certu, di mpazziri! Ma siccomu era... suddu, no sinteva!
MENTINA – Certu! E mancu u vireva!
ADELINA – Precisu!
MENTINA – Comu mai si fici monucu?
ADELINA – Comu mai? (con gli occhi interroga Branciforte, ma questi le risponde di non essere in grado di aiutarla. Poi verso il pubblico) Auh, bellu aiutu mi duna! (a Mentina) Certu, n-motivu c’appi a essiri...(risoluta, a Branciforte) Gerlando, che dobbiamo fare? Nveci di fari smiruddari a mia, c’’u cunti a me figghia picchì ti facisti monucu?
BRANCIFORTE - (cantando) In nomini et Patri... Nel desèrtos passàvanos tròppis cammèllis, ìos non li vedèvos, mi pestàvanos i pieeediiis e mi capuliavanus tuttus...
ADELINA – Dici ca, essennu ca nto sdisertu mancavunu i simafuri, i camiddi, passijannu alla sanfasò, u mmistevunu n-cuntinuazioni e certi voti u... capuliavunu.
BRANCIFORTE – (cantando) E alloras hos asdisertatos (con le mani fa segno di fuggire) e preferitos arritirarimis in convieeentooos...
ADELINA – Dici ca...
MENTINA – U capii! Si chiusi ntra n-cummentu. Ma ora ci viri?
ADELINA – Ah, sì... annunca... nto cummentu successi u miraculu!
MENTINA – Matri, chi storia nteressanti! Si putissi scriviri n-libru!
ADELINA – Libru sulu? Un’enciclopedia!
MENTINA – E quantu tempu resta cu nuatri?
ADELINA – Fra n’ura parti cu na caruvana, ritorna nto sdisertu.
MENTINA – Ci auguru di fari bon viaggiu e bona pirmanenza, stassi attentu o cauru e ... ai camiddi! (esce da destra).
BRANCIFORTE - (cantando) In nomini et Patri...
ADELINA – Patri Gerlan... Branciforte, nsumma, u vulemu finiri stu tiatru? BRANCIFORTE – Ha vistu comu ci cascànu tutti? Sugnu o non sugnu bravu?
ADELINA – E allura, chi ntinzioni avi?
BRANCIFORTE - Tantu pp’accuminciari, fussi bonu su putissi stari nta sta casa ppi cuntrullari i muvimenti di ognunu. (guardandosi attorno) Dicemu a tutti ca sugnu n-luntanu parenti di so maritu ca sta...in Australia.
ADELINA – L’unicu ca putissi diri ca non è veru è me soggiru, ma siccomu è stunatu, putemu stari tranquilli. L’accumpagnu nta so stanza. (spegne la luce ed escono da destra)

SCENA QUATTORDICESIMA
Meo entra da sinistra con fare circospetto, al buio, illuminando il percorso con una lampada tascabile, si guarda attorno, poi comincia a frugare nei cassetti del tavolo, nella libreria e fra i libri.
MEO – Ma unni ha misunu? Ppi forza ccà ha essiri! (si guarda allo specchio, vede la sua immagine e si spaventa) Matri! (poi, riconoscendosi) Ma sugnu veru bruttu! (ricomincia a cercare. Dopo un po’, come se gli venisse in mente qualcosa, guarda dietro i quadri fino a quando scopre quello che nasconde la cassaforte a muro) Ah! Vistu unni si trova a ricetta d’’u ripienu de’ panzerotti! Ccà intra, nta cassaforti! (sente rumore e si nasconde dietro il tavolo).

SCENA QUINDICESIMA
MENTINA – (entra dalla porta di centro e accende la luce. Legge una lettera, accompagnata da una musica melodica) “Mia dolce Mentina, la prima volta che ti ho vista mi ho sentito tutto sburdellato d’amore per te! Mi ho sentito assalire da una caponatina di sentimenti e, allora, ho capito che senza di te la mia vita saresse stata come una cucina senza pentole, un baccalà senza sale. Oh, fresca Mentina, sento la stessa felicità di quando ho preparato per la prima volta i maccheroni con pesce spata e melanzane! Mi astringeressi a te come il tritato di maiale nel callozzo di sasizza o le acciughe sotto sale. Mi ammischerei con te come il caffè nel latte, mi uniresse a te come il pipispezzi nel pepato vecchio o il pistacchio nella mortadella. Non vedo l’ora di accarezzare la tua pelle dorata, precisa precisa come la muddica atturrata. Mentina, saporita come le olive cunzate, tenera comu una curina di lattuca, morbida come la pastampasta a lievitare, dolce come il biancomangiare con una spruzzatina di cacao, na parola è picca, due sono assai, abbimi in istima ca non ti costa nenti e saremo felici e cuntenti anzieme ai nostri figli diletti. Il tuo munzù della vita, Meo”. (ripone la lettera) Matri mia! Ma quantu mi voli beni! Na littra accussì china di sintimentu, accussì... ricostituenti non l’ava ricivuta mai!!! E’ troppu, troppu sapurita! Mi fici sviluppari a fami... d’amuri! (sorpresa, si volta e vede Meo) Oh, ccà sì!
MEO – U capisti quantu ti vogghiu beni, pasta di mennula duci?
MENTINA - Sì, brioche c’’a crema, u capii e mi dispiaci pp’’i cosi ca ti dissi antura. Macari ju ti vogghiu beni! Ha vistu c’aveva ragiuni l’oroscupu! Però nuddu mi leva d’’a testa ca dda tappinàra di Veniri ci l’avi cu mia. (escono da destra discutendo).

SCENA SEDICESIMA
Dal centro entra Adelina, dopo aver chiuso le porte, prende il telefonino e compone un numero.
ADELINA – Pronto, Miciu, comu stai? Mi fa piaciri! Nuatri non ni putemu lamintari! Sì giuiùzza. Su voli Diu, a simàna ca trasi ni virèmu. A propositu, parrànnu c’’a signura Provilazzo, vinni a sapìri ca c’è bellu postu unni ni putemu spustàri, si chiama Baubausettiti. Spurùgghiu i carti e ni ci trasfiremu. Sì, u sacciu... u sacciu... Non ci pinzàri! Chiuttostu, t’ava a diri ca ccà si sta mittènnu u malu tempu... Su sta chiuvènnu? Avàia, Miciu, ca cerca di capirimi a volu ogni tantu! A situazioni sta divintannu trùbbula, si sta cumplicannu, vah! Arrivau na raccumannata direttamente d’’u Congu, parra di tia, anzi di to’ ossa. Dici ca chiddi ca truvanu non sunu i to’, sunu (come se ascoltasse) ... Ca quali gorilla e gorilla, ti facisti mpùniri l’ossa di l’animali cchiù scaccagnàtu di tutta a furesta! Pari ca i pigghiàsti chi saldi! Avàia, Miciu, chi cummìni! (cs)... Sì, u capii, u capii... Ma, beddu figghiu, vistu ca ci si’, chi ti metti a taliàri i soddi: ca pigghia l’ossa accippàti di n-gorilla comu si devi! (cs) No, u sacciu sulu ju e Mentina e non non ni parramu cu nuddu. T’’i mmaggini i risati d’’a genti! L’unicu ca non arrirìssi fussi Janu Papèlla, picchì si squaràssi a cosa e ti vinissi a circari uni è è ppi fariti a spizzatèddu! U capisti? Ti salùtu, ciàtu d’’u me cori. Cerca di stari beddu ncupunàtu. Ni sintemu dumani.


S I P A R I O



ATTO SECONDO

SCENA PRIMA
ADELINA – (intenta a leggere, seduta sul divano) Auh, avi na simàna ca dda speci d’ammuccapàssulùni s’allippàu nta sta casa e non m’ha dittu ancora unni è arrivatu cu l’indagini. Trasìu accussì perfettu n’’a parti di l’ospiti ca si scuddàu macari picchì è ccà! Non fa autru ca lannuniarisi tuttu u jornu, dummènnu, manciànnu e jucànnu e carti! Chi me amici addivintàu accussì intimu ca pari ca i canùsci di na vita! E mi pareva babbu! Ma ora basta, mi siddiài bona bona, su non parra u fazzu scuppulàri per subitu!

SCENA SECONDA
Branciforte entra da destra sbadigliando, porta barba folta, baffi e parrucca. Indossa una vestaglia.
ADELINA – (fra se)Arrivau u sceccu intra u fùnnucu! (a Branciforte) Bongiornu.
BRANCIFORTE – Bongiornu. U sapi su purtànu i giurnali?
ADELINA – (decisa) I giurnali oggi ne pòrtunu!
BRANCIFORTE – Non niscènu?
ADELINA – (idem)No, non trasènu!Arristànu fora d’’u canceddu.
BRANCIFORTE – Non si grapi cchiù u canceddu?
ADELINA – (arrabbiata) Precisu! A prossima vota ca si grapi è pp’abbiàri fora a lei a pidàti! Giuvanottu, su lei è cunvintu ca truvau a mangiatùra vascia o ca a me casa è un albergu a cincu stiddi, si sbagghiau! I stiddi ci fazzu vìriri ju cu n-corpu di lasagnatùri no battìsimu! E chi si misi n-testa?
BRANCIFORTE – (risentito) Signura, ma chi ci pari ca staiu jucànnu? Ma ne viri i sforzi e i sacrifici ca mi tocca fari d’’a matìna a sira furriànnu comu n-tuppètturu? S’’u sapeva ca era accussì pisanti, l’incaricu non mi l’avissi pigghiatu!
ADELINA – (con ironia) Avi milli parti ragiuni, mi l’ava scuddàtu i suffirenzi ca sta patènnu a susìrisi taddu a matìna, addubbàrisi a tàvula e passàri a notti jucànnu e carti! Certu, sacrifici sunu! E cu ci po dari tortu!
BRANCIFORTE – Signura, lei n’ha capùtu nenti! Ppi fari a vita ca staiu facennu, sugnu custrittu (con tono misterioso dopo che si è guardato attorno, la trascina a destra) a sduppiarimi!
ADELINA – Sduppiarisi?
BRANCIFORTE – Sissignura! Mità di mia fa finta d’addivittìrisi, l’autra mità, nveci, cuntinua (si guarda attorno) a fari indagini! Chista si chiama alta professionalità!
ADELINA – Ah, sì? Ppi curiosità, (c.s, lo trascina a sinistra.) nta stu mumentu cu quali mità staiu parrannu?
BRANCIFORTE – (c.s.) Cu chidda ca indaga!
ADELINA – Allura, (c.s.) vistu ca lei all’autra menza a viri prima di mia, mi facissi u favuri di rifiririci ca mentri idda s’addivètti ppi finta, ju u sbattu fora ppi davèru! Anzi, siccomu mi pari mali scucchiàrivi, lassànnuni mità intra e mità fora, v’arricugghìti i pupi, faciti na bella trùscia e fora tutti e dui!
BRANCIFORTE – Sta schirzannu?
ADELINA – No, stai parrannu c’’u seriu!
BRANCIFORTE – (timidamente) L’ultima proposta. Su jintra vintiquattr’uri non ci cunsegnu a spia, mi nni vaju senza pritènniri n-centesimu!
ADELINA – Va beni! E’ l’ultima occasioni ca ci dugnu!
BRANCIFORTE – Grazii! (dalla tasca tira fuori dei fogli) Stanotti priparai na pocu di ricetti di ripieni pp’’i panzerotti tutti diversi. Liggìssi. (porge i fogli ad Adelina).
ADELINA – (legge i fogli e man mano li commenta con espressioni di disgusto) Ripieno di baddùzzi di mulinciàni a quàgghia, ripieno di quàgghia di mulinciàni a baddàzzi, ripieno di mulinciàni a baddùzzi quagghiàti, ripieno di maccheroni con sugo di beccafìco e ricotta, ripieno di sugo di ricotta con beccafìco di maccheroni, ripieno di ricotta di maccheroni a beccafìco col sugo, (legge più velocemente) ripieno di insalata di pale di ficodìndia... di baccalà ... I nvintau lei sti ricetti?
BRANCIFORTE – (con orgoglio) Modestamente si! Sunu na cannunata, veru?
ADELINA - Accussì picca? A parola giusta è fra na bumma atomica e n-cataclisma universali. E allura, chi ni facemu ora di sti fogghi?
BRANCIFORTE – Chista è l’isca! I mettu a vista, peri peri, u spiuni s’’i pigghia e accussì si tradisci. Ora pruvamu cu chiddi ca stanu na sta casa, stasìra, nveci, cu l’amici so.
ADELINA - A propositu di amici, si sta divirtennu a spugghiàlli jucànnu e carti.
BRANCIFORTE – Non mi pozzu lamintari! Però, non si siddiàssi, amici comu a chissi è megghiu piddìlli ca truvàlli!
ADELINA – Ma vàdda chi malalingua! Circassi di stari o so postu! Non ci permettu di parrari mali di me’ amici !
BRANCIFORTE – Taliàssi ca sunu iddi ca pàrrunu mali di lei!
ADELINA – Di mia? Non è veru, tutti mi volunu beni!
BRANCIFORTE – A lei ci pari! I cosi c’haiu ntisu... Ma lassàmu perdiri, affari so sunu!
ADELINA – E picchì sunu affari mei, lei ora s’assètta beddu pulitu e mi cunta ppi filu e ppi segnu cu sunu chissi e i cosi c’hanu dittu! (siedono sul divano) Cuminciassi a scutulàri u saccu!
BRANCIFORTE – (si guarda attorno) Quali saccu?
ADELINA – (infuriata) Parrassi!
BRANCIFORTE – Comu voli lei! (prende dei fogli dalla tasca) Accuminciàmu cu chidda ca è accussì sicca ca cu n-sciusciùni si n’abbòla.
ADELINA – (Tutte le volte che Adelina parla, Branciforte continua a fissare l’orologio) A Baccalarùsa! Bedda chissa, assimìgghia a na chiàppa di pumaròru siccu.
Mori n-jornu sì e na l’autru è gravi, però, appena senti u cìaru di manciarìzzi o di na festa, si susi a palla. Na vota...
BRANCIFORTE – (interrompendola) Signura, u capii u beni ca ci voli, però, c’arricòrdu ca ju travàgghiu a tariffa oraria e u tempu scurri ppi lei! Allura, cuntinuamu, ssa sdisiccàta, (consulta un foglietto) accuminciau a diri ca lei è n’arripuddùta, ca non sapi unni sta di casa a pulizia, na ngrasciàta, vah-, ca...
ADELINA – Talìa cu parra, u maritu di ssa sgangularàta vinnèva baccalàru fitùsu a fera, appòi, comu fu e comu non fu, (fa la mossa del rubare) arricchènu di bottu e... (notando l’espressione di Branciforte) E’ megghiu ca emu avanti.
BRANCIFORTE – Megghiu è! (altro foglietto) Passamu a chiddu ca sputa di ciancu...u malantrìnu...
ADELINA – Bih, scanzàtini Signuri, u “cummendaturi Minnulàta”! Sintèmu chi ci cuntàu ss’autru, ca è cchiù làriu d’’a malanòva! ... (dopo un’occhiataccia di Branciforte, si tappa la bocca).
BRANCIFORTE – Cu na vuci matèlica, mi dissi ca so maritu aveva i scagghiùni troppu ammulàti e certi torti a l’amici non ce li doveva fari. Chi nnicchi nnacchi, appoi, a fàrisi mangiari d’’i liùni africani, chi mancava comu mòriri, ccà, n-Sicilia!
ADELINA – N-ballùni chinu d’aria, si criri omu di sustanza ma fa sulu scumàzza, appena ci fanu na vuciàta si squàgghia. E ppi cchissu u chiamunu “cummendaturi Minnulàta” (c.s.).
BRANCIFORTE – (altro foglietto) Passàmu ora a Provilàzzo... ddu ngigneri ca quannu parra pari carricàtu a molla!
ADELINA – Macari iddu? Non ci criru! Era u sociu e u megghiu amicu di me maritu.
BRANCIFORTE – Ah, ora capìsciu! Bell’amici aveva! Chissu, s’’a vantàu, nentidimènu, c’ava ruvinàtu a so maritu.
ADELINA – Chi fici? Allura fu iddu a causa d’’i guai di Miciu! Vadda stu sdisonèstu! E dd’autra tappinàra di so mugghèri avi a facci tosta di vinìrimi a cunsulari. Chi sentu, chi sentu!
BRANCIFORTE – Chissu canciàu u prugettu di so maritu cu unu sbagghiàtu. Ma a cosa cchiù gravi è ca era d’accordu c’’u patrùni d’’a villa ca si sdirrubbàu!
ADELINA – Era d’accordu cu cavaleri Papèlla? Ma allura fu n-cumplottu ppi danneggiari a me maritu! Poviru Miciu! (si alzano)
BRANCIFORTE - Mi dispiaci...
ADELINA – E picchi? Nveci, ha essiri cuntentu ca mi grapìu l’occhi. Ora, beddu valenti, essènnu ca è sduppiàbili, ci dicissi a dda mità ca fa finta d’addivittìrisi ca u tempu ppi scuprìri a spia d’’u panzerottu sta scadennu. Nsumma, u sbaddu finìu!
BRANCIFORTE – Sissignora! (prende un foglio con la ricetta) Sta ricetta a lassàmu ccà, (lo poggia sul tavolo) l’autri fogghi ci penzu ju a sistimàlli.
ADELINA – A mia mi dassi, nveci, chiddi unni si parra di me’ “amici”, m’’i vogghiu lèggiri cu attinzioni. (esce dal centro, mentre Branciforte da destra).

SCENA TERZA
COLA – (entra da sinistra e inizia a spolverare) Auh, nta sta casa non si capìu u restu di nenti. U bellu è ca cchiù tempu passa e cchiù a situazioni si mpurùgghia! Su prima pareva n-tiàtru, ora semu arrivati al manicomiu cumplètu. A farini mpazzìri non n’abbastàva u vecchiu cu tutti i mutupèri ca nventa o dda stròlica di Mentina, c’ammuccà tuttu chiddu ca ci suggirìsci l’oroscupu... Ora, ppi sopracchiù n’arrivàu dui frischi frisci ca, miatìddi, sunu n-capulavoru. U primu, attruvàu a coffa china di sudda: mangia, vivi e vo cùcchiti! L’unica cosa ca fa è u scribbacchìnu, s’appunta ammucciùni nzoccu senti, autri strapazzi non fa. U secunnu, d’autru ddu beddu spìcchiu d’agghiu, non si sapi di unni scasàu e dici di essiri munzù: ma ancora n’ha tuccatu mancu na pignàta! Ma chidda ca mi preoccupa è dda gnirriùsa d’’a signura patrùna di casa. Duna i nùmmira ppi tutti i roti! All’àutru jornu parràva o telefuninu cu so maritu, ca morsi tri anni fa! M’ha fari spiegari a scheda ca usa ppi parràri c’’u Paradisu! Auh, c’addumannàva: ”Micio, cchi dici a saluti? Cerca di non stari scollacciàtu, o solitu to, ca pigghi friddu! Ncupùniti bonu, mi raccumànnu, u sai ca semu luntanu e non pozzu abbadàri a tia! Chi mangiasti oggi? Puppètte? Bih, non criru ca ne digirìsci, fatti priparari tannìcchia di acqua c’addàuru e na scòccia di lumìa!”. E di cu s’’a fa fari, di S.Petru? (scorge il foglio sul tavolo e legge) Riservato: ricetta del ripieno dei panzerotti. Ripieno di quagghia di mulincìani a baddùzzi... Quagghia di mulinciàni? Sarà na nuvita! E comu si fa? Ingredienti per quattro persone...
ADELINA – (da fuori scena) Cola, finìsti? Chi stai facènnu l’ova a du’ russi?
COLA – Vegnu, vegnu! (conserva il foglio in tasca ed esce da sinistra)

SCENA QUARTA
MEO – (entra da destra leggendo un foglietto, sotto il braccio porta un giornale) Haiu passatu na vita n-cucina, ma chista non l’ava mai ntisu: ripieno di sugo di ricotta con beccaficu di maccheroni! Sarà sicuramenti a ricetta sigreta d’’u ripienu di panzerotti. Ma oramai a cosa non m’interessa cchiù! Mi cunvincii ca a Mentina na parti accussì brutta non c’’a pozzu fari; non è giustu ca idda mi voli beni e ju a tradisciu trasènnu n-casa so comu n-latru! Pp’arrubbàri chi cosa, appoi? Na tinta ricetta di panzerotti! Mi sentu a cuscènza cchiù nìura d’’u nchiostru de’ sicci! Ora ci dicu tutti cosi e comu finisci si cunta. Macari l’oroscupu è d’accordu cu mia! (apre un giornale e legge) “E’ arrivato il momento di prendere una decisione importante. Devi voltare pagina e confidarti a cuore aperto con la persona amata. Raccontale tutto del tuo passato, tralasciando, però, di parlare della tua operazione alle tonsille o che eri il migliore chierichetto della parrocchia. Inoltre, cerca di usare un buon disinfettante per rendere più gradevole il tuo alito” (soddisfatto, odora il proprio alito).

SCENA QUINTA
MENTINA – (entra da destra, porta un foglietto e un giornale) Oh, Meo, amarèna d’’u me cori, a tia circàva. Vàdda chi truvài nto corridòiu. (gli porge il foglio) E’ mpurtanti?
MEO – (legge) Ricotta di maccheroni... Ju, ni truvai n’autru... Sicuramenti sunu i ricetti de’ panzerotti.
MENTINA – I persi me matri... o c’’i rubànu. Auh, ogni annu è na camurrìa. E’ mai possibili ca mancu u tempu di pinzàri a n-piattu novu ca subitu a ditta cuncurrènti u pripàra? Ma comu fanu a sapìllu prima?
MEO – Mentina, profùmu di zàgara, t’avìssi a diri na cosa troppu mpurtanti! Ju... mio bignè di pistàcchiu, no sacciu su dopu chiddu ca t’ha diri cuntinuerai a vulirimi beni, ma fussi peggiu su no facìssi.
MENTINA – Ma chi vai dicennu? Ti vogghiu beni u stissu. Parra, cannòlu di ricotta!
MEO – (con decisione) Ju, non sugnu Meo!
MENTINA – Matri, è cu si?
MEO – No, vuleva diri ca non sugnu u Meo ca penzi di canùsciri!
MENTINA – No?
MEO – No! (con gravità) Tu di mia non sai tanti cosi. Per esempiu, non t’haiu mai cuntàtu (vantandosi) ca era u megghiu chierichettu d’’a... No, chissu non c’entra. (con decisione) Basta, ascùtimi, pasta di meli! (teatrale) Trasìi nta sta casa pp’arrubbàri a ricetta d’’u panzerottu ripienu!
MENTINA – Bih, ancora ascutàva, mi pareva cu eri! Avàia, ca lèviti di ccà!
MEO – (quasi deluso) Ma ti pari na cosa di nenti?
MENTINA – Di comu attaccàsti a parràri m’ava mmaginàtu cu sapi cui! Chi sacciu, n-principi in incognitu, n-ricercatu d’’a pulizia ntirnaziunali, u pustinu ca avi na vita ca non passa... Oh, amuri nsucàtu...
MEO – Nsucàtu?
MENTINA – Sì, amuri abbagnàtu nto sucu! Macari ca si’ chiddu ca si’, chi cangia? Casu mai, cìvu di mènnula, ti l’ha spurigghiàri cu me matri!
MEO – U sacciu, iris d’’u me cori, chissu è u pobblèma!
MENTINA – Non ti preuccupari, babbà c’’a crema, t’aiùtu ju. Lèvimi na curiosità, l’autri anni cu vi l’ha fattu sapiri i nostri ricetti?
MEO – To nannu.
MENTINA – U nannu? E comu?
MEO – Apprufittàvumu d’’i so fissazioni: iddu faceva u pustinu, ni purtava a ricetta e nuatri u pavàvumu!
MENTINA – E bravu u nannu! Ha stato sempri affizziunatu e pìcciuli! Quannu ancora ragiunava, diceva sempri ca non bisogna curriri appressu i soddi ma jirici ncontru. (ridono)

SCENA SESTA
BRANCIFORTE – (entra da destra e si pone alla sinistra di Mentina. Veste normalmente) Bongiornu, bella jurnàta oggi!
MEO – Bellissima.
MENTINA – A propositu, in Australia, di solitu, com’è u tempu?
BRANCIFORTE – Non ni putemu lamintari. Ogni tantu c’è u suli, poi chiòvi, po fari friddu, certi voti fa càuru e ogni tantu c’è macari ventu. Ju, pessì e pennò, l’umbrellu m’’u portu sempri!
MEO – Certu, è megghiu cautilàrisi!
MENTINA – E comu si vivi ddà?
BRANCIFORTE – Comu si vivi? In tanti modi: nto bicchieri, nta buttìgghia e qualche vota macari no bùmmulu!
MENTINA - A mamma mi dissi ca u so bisnonnu cu chiddu d’’u papà erunu cucini.
MEO – Allura, eruvu cucini alla lontana!
BRANCIFORTE – Certu, essennu iddu ccà e ju in Australia! Alla lontanissima!

SCENA SETTIMA
Casimiro entra dall’ingresso centrale, è abbigliato tipo turista: pantaloni e camicia sgargianti, cappello con visiera, macchina fotografica a tracolla e vistosi occhiali da sole. In una mano porta un paletto rotondo dove sono fissate diverse sagome di legno a forma di freccia, orientate in varie direzioni, sulle quali sono segnate delle località. Nell’altra, invece, impugna un’asticciola che porta in cima un tessuto colorato. Dalla spalla gli pende una sacca.
CASIMIRO – Bongiornu! (come se parlasse con qualcuno che si trova fuori la porta) Fermi ddocu, mangiativi l’arancìnu ca ora arrivu!
MENTINA - (a parte, a Branciforte ed a Meo) Circàmu di non cuntrariàllu.
CASIMIRO - (ai presenti, cantilenando) Cu mi chiamàu o telefunu? (i tre si guardano perplessi)Forza arrispunnìti!
MENTINA – (a Casimiro) Scusassi, lei cu è?
CASIMIRO –Picchì non si viri cu sugnu?
MENTINA – Putissi essiri n-turista!
MEO – No, è na guida! Hai vistu ca c’avi a manu u signali ppi farisi arricanùsciri di luntanu!
CASIMIRO – Siti scecchi attùnnu! (leggendo la scritta sul palo) Agenzia di viaggi “Vai e torna”.
MENTINA - Bih, veru è!
CASIMIRO – Ancora non m’ata dittu cu chiamàu o telèfunu!
MENTINA, MEO – Ju no!
CASIMIRO - (scorge Branciforte che cerca di nascondersi) E allura, non c’è autru, fu iddu! (indica Branciforte) Bih, a lei mi pari a canuscìlla. Piracàsu, fa u vitirinariu?
BRANCIFORTE – No!
CASIMIRO – Eppuru, m’arricòrda qualcunu ca avi a chi fari cu l’animali. L’haiu mpizzu a lingua... Ah, vadda, m’arricurdài: a piscarìa! Sì, u ncuntrài mentre s’accattàva i pisci, e precisamenti n-chilu di masculìni...
BRANCIFORTE - No, cincu chili!
CASIMIRO – Mìzzica! Ci piàciunu i masculìni!
BRANCIFORTE – (con rassegnazione) Eh!
CASIMIRO – N’’a telefunata ca lei àntura mi fici...
BRANCIFORTE – C’è sbagghiu, ju mancu u telefunu haiu!
CASIMIRO – Fu lei e basta, arricanùsciu a vuci!
MEO – (a Casimiro)Ma picchì ci telefunau?
CASIMIRO – Mi dissi c’aveva ntinzioni di farisi n-viaggiu.
BRANCIFORTE – Quannu mai! Ju n’haiu acchianàtu mai né supra un autobùssu e mancu supra n-trenu, d’ariuplànu, appoi, non mi n’aviti a parràri...
CASIMIRO – E chi c’è pobblèma, si po jiri macari a peri! A piricùddu fa beni a saluti e s’arriva sani e salvi!
MENTINA, MEO – Giustu!
CASIMIRO – (ai tre) N-mumentu. (si sposta verso la porta centrale)
BRANCIFORTE – (a Mentina e Meo) A beddi arrisuttàstuvu! Grazii di l’aiutu!
CASIMIRO - (come se parlasse con qualcuno che sta fuori) U finìstuvu l’arancìnu? Ora mangiativi n-bellu cannòlu c’’a ricotta! (ritorna dai tre) Unni èrumu arrivati?
MEO – Ca (indica Branciforte) stu signuri si vuleva fari n-viaggiu...
CASIMIRIO – Allura, versu quali direzioni voli jiri? (indica i punti cardinali) Di ccà o di ddà banna, di stu latu o di st’autru? (Branciforte guarda sconvolto in tutte le direzioni) Però, circassi di spicciàrisi picchì ddà fora mi stanu aspittànnu!
MENTINA – Talìa quantu è moddu! A stura ju avissi arrispunnùtu a bumma!
MEO – Sugnu cunvintu ca u fa apposta!
BRANCIFORTE – A mia mi piacissi... mi piacissi...
CASIMIRO – (facendogli il verso)A mia mi piacissi, mi piacissi. (furente) Chi cosa?
BRANCIFORTE – Di nicu nicu, m’ha sempri piaciutu jiri... jiri... di... (si gira torno torno, poi indica verso la sala ) di ccà!
MENTINA, MEO – Oh, finalmenti!
CASIMIRO – E ci vuleva tantu? (chiama Meo e gli affida il paletto con le sagome) Mi tinìssi u libru mastru d’’i viaggi e ci dassi n’arriminàta e... carti (Meo fa girare il paletto e assieme agli altri conta ad alta voce).
CASIMIRO, MENTINA, MEO– Uno, due, tre, alt! (Meo blocca il paletto)
CASIMIRO – Perciò, dal libru mastru arrisùtta ca lei... ma vadda quantu è furtunatu... ca lei pò jiri a: (legge le mete segnate sulle sagome rivolte verso la platea) Rannàzzu, Cattaggiròne, (letterale)Miàmi Beàche, Turulìfu, Brucculìne e a Ddu Paìsi. Però, prima ca mpitìtta, siccomu lei, o solitu, persi troppu tempu, arristànu posti libiri e spatti addìtta sulu ppi jiri a Turulìfu e a Ddu Paìsi!
BRANCIFORTE – Ma veramente, ju...
MEO – E ci torna, ma lei è veru bacchittùni! Non l’ha capùtu ca u voli aiutari?
BRANCIFORTE – (più sfiduciato che sorpreso) Sì ?
MENTINA – Ca certu, siccomu lei non canusci mancu na lingua stranera, chi ci va a fari a (c.s.)Miami Beache? Sulu ppi fari malacumpàrsa?
MEO – Non sulu chissu. I capisci lei a chiddi ca stanu a Cattaggiròne o a Rannàzzu quannu pàrrunu? Avissi bisognu d’’u ntrèppiti!
BRANCIFORTE – Me cugnatu è di Rannàzzu e ju...
CASIMIRO – (spazientito) Ooooh! Ma quantu è ntussicùsu chistu! Finemaccìlla, ca ora mi stàiu siddiànnu! Auh, ppi vìnniri n-tintu viaggiu taliàti quantu stàiu surànnu! A propositu, lei l’antìcipu u pavàu?
BRANCIFORTE – L’antìcipu di chi?
MEO – Ju non c’ha vistu dari nenti!
MENTINA – Mancu ju!
CASIMIRO – U stati virènnu la gran facci di ntàgghiu ca avi chistu? Quasi quasi avi a valigia pronta ppi pàrtiri e ancora n’ha nisciùtu mancu n-centesimu! Auh, m’’a voli fari di scapòcchiu! Fozza di ddocu, niscìssi tricèntu euru.
BRANCIFORTE – Tricèntu? Ma su ancòra mancu sàcciu unni ha jiri?
CASIMIRO – Lei no, ma ju u sàcciu! (fa segno a Branciforte di pagarlo)
BRANCIFORTE – (dopo aver pagato) A ricivùta non m’’a fa?
CASIMIRO – Spatti voli macari a ricivùta! Vulìssi sapìri a chi cosa ci servi?
BRANCIFORTE – (timidamente) Ppi ricordo!
CASIMIRO – Allura, c’’a fazzu di tri euru! (fa finta di scrivere e dare un foglio a Branciforte che fa finta di leggere e intascare) Circassi di non piddìlla! Siccomu a mia è n’agenzia seria, ci fazzu àvviriri, apprìma, i fotocrafìi di Turulìfu (dalla sacca estrae un album di foto che si apre a fisarmonica, lo apre e lo chiude davanti a Branciforte e subito dopo lo conserva) I visti? Ci piacìu u postu? E, dopu, ci mustru chiddi di Ddu Paìsi (come prima) Ha vistu chi panoràmi? Ora, lei di sti du’ belli posti n’ha scègliri unu sulu. Non sbagghiàssi, mi raccumànnu! (dalla sacca prende una cuffia che Branciforte mette in testa) Pronto? Via! (Meo e Mentina imitano lo scandire di un cronometro).
BRANCIFORTE – (dopo una concentrazione esagerata) Ddu Paìsi!
CASIMIRO –Mi dispiace, la risposta esatta è Turulifu!
MENTINA, MEO – Peccato!
BRANCIFORTE – (mentre toglie la cuffia) Mannàggia, m’avissi piaciùtu jiri a Ddu Paìsi!
CASIMIRO – Chi voli, lei si sbracàu tuttu ntuttùna! Chidda ca cunta è a prima risposta. Però, (si guarda attorno e lo trascina in avanti) però...ppi jiri a Ddu Paìsi (c.s.) a strata a putìssimu truvàri!
BRANCIFORTE - (guardandosi attorno) E comu?
CASIMIRO – Canùsciu un amicu ca ci po fari a (c.s.) raccumannaziòni. Però, lei ha capìri ca (c.s.) non si fa nenti ppi nenti. (gli strizza l’occhio) Nsumma, pagare moneta, vedere cammello.
BRANCIFORTE – E chi ci su pobblèmi? Quant’è u distùrbu?
CASIMIRO – I soliti tricentu.
BRANCIFORTE – Affari fattu! (porge delle banconote a Casimiro)
CASIMIRO – (intascati i soldi si frega le mani) Benissimu, chistu è sistimàtu! Lei, ntantu, priparassi a valigia e dumani matìnu a ddu paìsi c’’u mannu ju, cu tutti i scarpi! Cuntentu? (mentre esce dalla porta centrale) Forza carùsi, susèmini, ca si fici tardu stamatìna!
MEO – (dopo avere adocchiato Branciforte) Mentina, è megghiu ca ni nni jèmu! (escono da sinistra)
BRANCIFORTE – (mentre esamina il contenuto del suo portafoglio) Auh, chissu ora s’addiccàu, si fici troppu lìsciu! (esce da destra)

SCENA OTTAVA
Adelina entra dalla porta di centro e si sposta verso il proscenio, mentre, nel contempo, in sala, appare Provilazzo che man mano avanza, accompagnata da musica appropriata, fino ad arrivare sul palco.
ADELINA – Ccà è, a muzzicavisuli!
PROVILAZZO – La bellezza della signora Adelina! Chi dici a saluti!
ADELINA – Ringraziannu u Signuri, non ni putemu lamintari!
PROVILAZZO – Basta ca c’è a saluti, u restu non cunta!
ADELINA – Certu, amàra a ccu non n’avi!
PROVILAZZO – Comu finiu cu Baubausettiti?
ADELINA –Siccomu m’arrivanu certi nutizi frischi frischi... Prego, prego, s’accumudàssi. Comu mai sta visita a sorpresa, succèssi cosa?
PROVILAZZO – E c’ava a succèriri? U disidèriu di virìilla mi vinni accussì ntrasàtta ca non appi u tempu d’avvisàlla. (cerca di prenderla per un braccio, ma Adelina si sottrae) Disturbu?
ADELINA – Bih, signura, chi va ncucchiànnu! (con ironia marcata) Cu l’amicizia ca passa tra nuàtri! Nzamài! Quannu ci veni accussì di cori, po tuppuliàri quannu ci pari e piaci, di jòrnu e macari di notti! L’aspettu sempri a vrazza aperti!
PROVILAZZO – Sempri gintìli, lei!
ADELINA – Mi mantègnu no naturali, quannu una merita, merita! Allura, parràssi!
PROVILAZZO – A vuleva avvisàri ca peri peri stanu circulànnu malignità fora misùra ca hanu u ntentu di fari rùmpiri a nostra vecchia amicizia.
ADELINA – Sta schirzànnu? Avàia, na cosa di chissa non po succèdiri assolutamenti! Fra nuàtri, poi! Ma vadda unni arriva u sfacinnamèntu d’’a genti, ca ppi supicchjarìa ha mèttiri guerra ne famìgghi!
PROVILAZZO – S’’u ricorda comu si vulèvunu beni i nostri marìti? Autru ca frati!
ADELINA – E cu s’’i pò scurdàri certi cosi!
PROVILAZZO- Quannu sappi d’’a disgrazia di Miciu, me maritu trivuliàu ppi na simàna di sècutu!
ADELINA – Non si puteva tèniri cchiù, finu a quannu ristàu a siccu ppi mancanza di làcrimi! Picchì, quannu m’incontra chi fa?
PROVILAZZO, ADELINA – Chiànci!
PROVILAZZO – E ppi ssu mutìvu quannu viri a lei cancia strata! Ppi non falla cummòviri!
ADELINA – Ah, ppi chissu u fa? Ma talìa com’è sensibili (a parte) stu gialinùsu! Però, ancora, cara signùra Provilàzzo, n’haiu capùtu quali sunu ssi malignità ca dici a genti.
PROVILAZZO – Quali sunu? Ppi falla brevi, si mìsunu a diri ca me maritu, ppi mpussissàrisi d’’u studiu, si libirò d’’u so canciànnuci i carti d’’u prugettu d’’a villa di Janu Papella.
ADELINA – (con ostentata ironia) Bih, chi sentu, chi sentu!
PROVILAZZO – Ha vistu? Cosi di non crìriri!
ADELINA – Lei non ci criri?
PROVILAZZO – Chi dumànna mi fa? Certu ca non ci criru!
ADELINA - Ju, nveci, sì!
PROVILAZZO – Non capii bonu chiddu ca dissi!
ADELINA – Capìu benìssimu!
PROVILAZZO – Sta schirzànnu, averu?
ADELINA – Ma picchì si stranìzza? Taliàssi ca schirzànnu si po diri di tuttu, specialmenti a virità. Ddu mataràzzu malu inchiùtu di so maritu, assèmi a ddu beddu spicchiu e malacunnùtta di Papella, èrunu appattàti e ci priparànu bellu piàttu a me maritu ppi livarasìllu d’’u menzu. Siccòmu u diàvulu fa i pignàti ma si scorda di fari i cummògghi, i cosi si vìnnunu a sapìri!
PROVILAZZO – Taliàssi ca sta sbagghiànnu! Me maritu cu Papella n’avùtu mai nenti a chi fari!
ADELINA – Tutti e dui sunu d’’a stissa razza e d’’a stissa cumàcca! Jàffiu ammùtta e Larènzu vannìa! Arrispunnìssi a mia, so maritu chi ni dici di tutta sta storia?
PROVILAZZO – Me maritu? Non àppimu u tempu di parràrini!
ADELINA – Ma picchì, unni è so maritu?
PROVILAZZO – Du’ jòrna fa ci telefunàu prima un amicu (fa scorrere il pollice sulla guancia) d’’u zu Jànu, poi, iddu in persona. Non sacciu chi si dìssunu. Sàcciu sulu ca a stissa notti partìu ppi l’Africa. Mi dissi ca ci pareva giustu jìri in pellegrinàggiu unni persi a vita u megghiu amicu so!
ADELINA – Chi pinzèri nòbili! E Papella unni si nni jìvu, n-Siberia?
PROVILAZZO – No, ci fici cumpagnìa a me maritu, partènu assèmi!
ADELINA – Certu, l’Africa è troppu granni, non si sapi mai chi po succèriri, e poi cu tutti ddi forèsti ca ci sunu, si tènunu c’’a manu e accussì non si pèrdunu!
PROVILAZZO – Non c’è ssu pirìculu, sunu troppu spetti!
ADELINA – Ca certu, cosi di jùngla sunu, ci l’hanu nto sangu a foresta, forestali sunu! Bedda valènti, ora ci cummèni jirasìnni a casa e aspittàri nutìzii. Siccòmu a dinùnzia a polizia c’arrivàu, i casi sunu dui: o ci fanu sapiri ca a so maritu l’arristànu o ca s’’u spuppàu qualchi liùni!
PROVILAZZO – Comu a so maritu!
ADELINA – Non muntuvàssi cchiù a me maritu! Miciu, i liùni non l’ha vistu mancu nta fotografia!
PROVILAZZO – E allura...
ADELINA – Sintissi, i caddi d’’a me famìgghia non ci l’ha cuntàri a lei. A cosa mpurtànti ca ancora n’ha capùtu è ca quannu u so diàvulu nascèva u miu era già maritàtu e, anzi, aveva macàri figghi. Porcomòra finèmula ccà, non ci pozzu diri àutru. Bongiornu!
PROVILAZZO – Bongiorno! (si avvia verso la sala)
ADELINA – (sul proscenio) A proposito, vistu ca st’annu a Baubausettiti non ci po jiri, u voli n-cunsigghiu?
PROVILAZZO – (le risponde dalla sala) A ringraziu, s’’u tinissi ppi lei !
ADELINA – E ju c’’u dugnu u stissu! Essennu ca a so maritu ci prinutanu n-lettu nta l’albergo d’’u carciri di Bicocca, virissi su trova na stanza matrimoniali, accussi non vi spattiti! (Provilazzo, accompagnata dalla solita musica e prima di uscire dalla sala, la manda a quel paese, mentre Adelina prende il telefonino e compone un numero)
ADELINA – Pronto, Miciu, comu stai? ...Grazii a Diu non ni putemu lamintàri! Unni si?... O cimiteru? Avàia, oggi chi c’hai u sbàddu?... Ah, ti stai puliziànnu a tomba! E certu, cu u po fari su ddocu si’ sulu! Ti raccumànnu u cannilèri, non ci passàri l’àcitu picchì si ci leva a crematùra! Siccomu t’haiu a diri na cosa mpurtanti ca ti po fari emozionari, è megghiu ca t’assètti... Comu unni? Ma chi dumànna mi fai? Cu na tomba bedda spaziusa e còmuta ca hai! Ca sduvacatìcci di supra, tantu ppi picca n’hai di stari o campusantu! Finalmenti ti pozzu dari a nutizia c’aspittàvumu di n-saccu di tempu. Si scuprènu l’altarìni e stanu cantànnu tutti!... Ma chi capìsti? Chi c’èntrunu i festeggiamenti d’’a Santa... Ma no! E’ n-modu di diri! A scànciu d’altarini, ti puteva diri...chi sacciu... si scuprènu i tombi! U capìsti? ...I tombi di quali cimiteru? Aspetta, ca forsi è megghiu ca m’assèttu macàri jù! (siede sul divano, poi, con forza) Fammi u favùri, ascùta e non pipitiàri! Allùra, (con ironia) u cchiù granni amicu to, Provilazzo, e ddu spataiòlu di Papella, scappànu di cursa in Africa picchì a virità vinni a galla. Si cuntentu? Oh, finalmente, non mi pari mancu veru! E nuàtri pinzàumu ca u Signurùzzu n’ava abbannunàtu, nveci Iddu, sapeva comu abbissàri i cosi! Ora, beddu valènti, cumìncia a ricògghiri tutti i to barattèlli e quannu si’ prontu torni a casa. Ntantu, ju cumìnciu a parràrini a parenti e a chiddi ca chiamàmu amici... No, appòi t’’u cuntu chi razza d’amici avèmu! Va beni? (da fuori scena si sente rumore) Ora t’ha lassàri picchì sentu parràri. Sì, ciatùzzu, ni sintèmu.
Poggia il telefonino sopra il tavolo.

SCENA NONA
BRANCIFORTE – (entra da sinistra) Signùra, l’operazione pisca a stràcicu arriniscìu, tutti i ricetti ca haiu sparpagliàtu casa casa s’’i pigghiànu. Ora, si tratta di tiràri a riti e piscàri u rispunsàbili traditùri.
ADELINA – Perfettu! Chiàmu all’àutri. (esce dalla porta centrale)
BRANCIFORTE - (con la faccia da duro, si sposta per tutto il palco) I fazzu mèttiri n-ginocchio davanti a mia e dopu ca, chiancènnu e supplicànnu, mi dìciunu: “Pietà, pietà, no facèmu cchiù!”, io ci arrispònno: “Non lo facerète più? Ah, ah, ah!”. Ci fazzu ràpiri a vucca e a turnu...

SCENA DECIMA
Dal centro, entrano Adelina, Mentina, Meo e Cola.
ADELINA – Semu ccà i parenti d’’a zita! Assittàmini! (siedono su divano e poltrone)
BRANCIFORTE – (a parte ad Adelina) Quali zita, a canùsciu?
ADELINA – (lo fissa, compatendolo) Appòi c’’a prisèntu! Jèmu avanti ca si fici tardu!
BRANCIFORTE – (si toglie la barba, i baffi e la parrucca) E voilà!
MENTINA, COLA, MEO - (si alzano in piedi meravigliati e poi siedono) Oooh!
BRANCIFORTE – Ebbene si! (pavoneggiandosi) Ed ecco a voi l’inafferrabile, il misterioso, il colossale investigatore Branciforte... (s’inchina).
ADELINA – Branciforte, a tagghiàssi c’avèmu chi fari!
BRANCIFORTE – Ah, sì? (cambia tono) Allùra, vistu c’avìti primùra, vi dicu ca in questi miseri panni di anonimu australianu s’ammucciàva il più grande investigatore vivente di tutti i tempi...
ADELINA – (arrabbiata) Mizzicarèdda, allùra è propriu passulùni!
BRANCIFORTE – Eh! Eh! Scusati! Allura... diceva... Ah, sì... s’ammucciava ppi scupriri il freticrafo... il fetricafro... il feti... il fetente che di scapocchiu arrivelava i ricetti culinarii, gastronomici e di cucina alla ditta nemica e che ora si trova in questa stanza, e precisamenti (con tono accusatorio) è uno di voi! (dopo un attimo d’impaziente attesa, visto che nessuno fa una piega) Scusati, ma a stu puntu non c’avissi a essiri a parti di quannu v’inginocchiati davanti a mia e ju...e vuatri...pietà, pietà...u sucarru...

SCENA UNDICESIMA
CASIMIRO - (si affaccia dalla porta di centro, porta in testa un berretto da ferroviere, una sacca ed un fischietto a tracollo e un auricolare all’orecchio) Chi fa, m’abbìu? Vaddàti ca m’abbìu! M’abbiài! (entra suonando il fischietto, mentre i presenti si alzano in piedi e gli fanno corona) Fermi tutti, sono il controllore del treno. Tantu pp’accuminciàre, supra u trenu non si sta sparpagghiàti curridòi curridòi a fari cunfusiòni. Beddi valènti, tutti in ordini intra u scumpartimèntu e rispettàmu i posti! (Mentina prende la valigia e Adelina il trolley nascosti dietro il divano; Cola, accosta la poltrona di destra all’altra; Branciforte e Meo spostano il divano posizionandolo con i sedili rivolti a sinistra, così da formare, nell’insieme, due panchine che si fronteggiano.) Lei, (a Cola) s’assittassi ccà (siede sulla seconda poltrona), tutti e dui (a Mentina e Meo) ddà banna (siedono sul divano), a signura (ad Adelina) ccà (siede sulla prima poltrona; veloce scambio di convenevoli fra i quattro “passeggeri”) e lei... (cercando Branciforte, che intanto si è nascosto sotto il tavolo) e unni jivu a finiri? (poi scorgendolo) Ah, cca è! Bih, (indicando il sedere di Branciforte rimasto a vista) mi pari a canuscillu. (Branciforte esce dal nascondiglio) Comu u sanu sentiri a lei? (Branciforte non sa cosa rispondere) Piracasu, è facchinu a stazioni?
BRANCIFORTE – No!
Adelina dalla valigia tira fuori dei dolci e ne offre agli altri; Cola comincia a telefonare con un cellulare; Mentina, aiutata da Meo, apre il trolley, estrae un libro, che porge al giovane, e il necessaire che utilizza per rinnovare il trucco.
CASIMIRO – Eppuru, m’arricòrda qualcunu ca avi a chi fari chi bagagli. Valigia non è e mancu paccu postali. Non c’avi mancu n-timbru! Ma allura unni... Ah, eccu, m’arricurdài: all’agenzia! Sì, ni ncuntràmu mentre si faceva u biglièttu, precisamenti ppi Turulìfu.
BRANCIFORTE - No, ppi Ddu Paìsi!
CASIMIRO – Veru è! U mannànu a ddu paìsi?
BRANCIFORTE – (con rassegnazione) Eh!
CASIMIRO – (suona il fischietto) Ora basta! (sistema una sedia al centro del limite alto dell’immaginario scompartimento, poi, si rivolge a Branciforte) S’assittàssi nto strapuntìnu. (Branciforte siede con la faccia rivolta verso gli altri “passeggeri”, mentre questi continuano a muoversi come se fossero sopra un treno) Oh, finalmenti! Ora ca siti ai vostri posti, mustràtimi i biglietti. Cu è prontu isa a manu. (mentre gli altri contemporaneamente mostrano un biglietto, Branciforte continua a cercare nelle tasche, svuotandole e creando confusione attorno a sé) Cu cu’ accuminciàmu?
ADELINA, COLA, MENTINA, MEO - (indicando Branciforte) Cu iddu!
Adelina, dopo aver preso il lavoro a maglia dalla valigia, comincia a sferruzzare. Cola, facendo finta di sistemare la stessa valigia su un ripiano, l’appende ad un uncino che scende dall’alto. Mentina, ripone il necessaire nel trolley ed estrae un giornale con dei cruciverba. Meo, aggancia il trolley ad un altro uncino. I due contenitori resteranno a mezz’aria; scompariranno definitivamente quando Casimiro ritornerà in sé.
CASIMIRO – Giustu! (guarda Branciforte con disgusto) Mi dicìssi na cosa, lei unni si criri di essiri, supra u trenu o a so casa?
BRANCIFORTE – (prima guarda gli altri, poi perplesso) Nta n-trenu!
CASIMIRO – Non mi pari, picchì, primu, non si movi comu a unu ca è supra n-trenu. Taliàssi all’àutri. (indica gli altri che continuano a muoversi c.s.) Secùnnu, sta allurdànnu a carrozza cu carti e cartùzzi! Terzu, duna l’impressioni ca non sapi mancu picchì si trova ccà supra. Vergogna! Na dumànna, u sapi, almenu, unni va stu trenu?
BRANCIFORTE – Unni? (cerca aiuto dagli altri, i quali fanno gli indifferenti o finta di guardare da un immaginario finestrino) A beddi cullèghi viaggiatùri siti!!! ...Unni va? ... A Ddu Paìsi non po essiri, picchì già partìu!... E su non c’’u vogghiu diri?
CASIMIRO – A virità è ca no sapi. Ma comu si fa a pigghiàri n-trenu senza sapìri unni u porta? Ma si rivergogni! U voli vìriri ca l’àutri u sanu? (a tutti) Signori! (rivolto a Branciforte) Taliàssi ca non stàiu parrànnu cu lei! (agli altri, cantilenando) Unni è direttu stu trenu?
ADELINA, COLA, MENTINA, MEO - (in coro, con lo stesso tono) Stu trenu è direttu a Passupisciàru! (fanno le boccacce a Branciforte) Eeeh!
CASIMIRO – U ntisi? Tagghiàmula ccà ca è mègghiu! E’ inutili ca fa u babbu sutta u linzòlu, u capìi subitu ca lei è u tipu ca non voli pavàri. Ora tiru a manìgghia, (tira fuori dalla sacca una maniglia simile a quella del freno d’emergenza del treno) fermu u trenu e u fazzu scìnniri a palla.
ADELINA – Lei non tira propriu nenti! Hàiu primùra e non pozzu pèrdiri tempu ppi n-murtàzzu di fami ca non voli pavàri u biglièttu!
COLA – L’abbiàssi fora d’’u finistrìnu!
MEO - Alluddàvu tuttu u scumpartimèntu!
MENTINA – Basta che treni! Troppa gentaglia s’incontra! A prossima vota pìgghiu l’aeruplànu Aci Trizza - Passupisciàru.
CASIMIRO – E va beni, ppi stavòta n’’a tiru. (ripone la maniglia e si rivolge a Branciforte) Però stassi attentu, appena mi fa arrabbiari a tiru! Ahu, chistu ancora non l’ha capùtu ca mi fa troppu malu sangu! E’ cchiù forti di mia, non ci pozzu fari nenti! L’àutri passeggeri, nveci, a occhiu si viri ca sunu onesti, educati e sicuramenti abbonati. (gli altri, tutti assieme, mostrano il biglietto; Casimiro fa finta di allontanarsi, poi si gira di scatto e inveisce contro Branciforte) Fora u bigliettu! A mprìsa ca non l’avi!
BRANCIFORTE - Ci l’hàiu, sulu ca no trovu. (rovistandosi addosso, toglie la camicia ed i pantaloni, rimanendo in mutande e canottiera)
CASIMIRO - (continuando a girare nel fantomatico scompartimento) U circàssi con comodo, tantu, ju di ccà non mi movu mancu a cannunàti. (pausa) Chistu u bigliettu non l’avi! Mi scummettu cinquanta euru!
ADELINA, COLA, MENTINA, MEO - (in coro) Macàri nuàtri, scummittèmu!
CASIMIRO – (a Branciforte)U ntisi ca no criri nuddu?
BRANCIFORTE – (sconsolato) U bigliettu no trovu!
CASIMIRO – Bih, pari ca dissi na nuvità! (al resto) Vi facìstuvu pirsuàsi ca è n- mbrugghiùni ca voli viaggiari a sbafu? (gli altri, prendono le distanze isolandolo). Siccomu persi a scummissa, pavàssi! (Branciforte ad ognuno dei presenti consegna una banconota) Chistu è nveci chiddu ca c’ha rimbursàri a Società d’’i Ferrovii. (gli consegna un foglietto)
BRANCIFORTE – (meravigliato, si alza) Cincucentu euru?
CASIMIRO – Auh! Ci pàrunu assai! Aspittassi ca c’’u spiègu: centucinquanta euro sunu pp’’u bigliettu di prima classi Aci S.Antoniu-Milanu...
BRANCIFORTE – Ma non era dirèttu a Passupisciàru?
CASIMIRO – Era! Mentre lei, o solitu, piddèva tempu, mi chiamàu (indica l’auricolare che porta all’orecchio) u machinìsta e mi dissi ca, u trenu, prima passa di Passupisciàru e poi cuntinua ppi Milanu. Ordini superiori!
BRANCIFORTE – M’’u spiega, ppi favuri, unni l’ha vistu sta prima classi su i sidili sunu di lignu, u trenu è fitusu, non funziona l’aria cundiziunata e...
CASIMIRO – Auh, c’’a finissi! Avi macari u curaggiu di lamentarisi! Pari ca c’era abituatu! Chi cosa voli? Mancu su fussimu a Roma o a Milanu! Ccà Sicilia è! Chissu è u ringraziamentu! Ma picchì non vasa nterra unni è cchiù loddu!? Spatti c’avèmu u trenu!
TUTTI – Arringraziàmu u guvernu!
BRANCIFORTE – Ju finu a Milanu non ci vogghiu jiri, scinnu a Missìna!
CASIMIRO - Scinni a Missìna? Si va beni, e ora ju ci criru! E su ntuttùna s’’a penza e arriva finu a Milanu? Chi fazzu dopu, m’haiu a mèttiri a circàri a lei? (suona il fischietto) Cuntinuàmu: centocinquanta euru è a contraminziòni picchì è senza bigliettu, ducèntu pp’’u tempu ca stàiu piddènnu ppi lei. Nsumma, u straordinariu ca sugnu custrìttu a signàrimi ppi cuppa so, mentri putèva jirammìnni a casa a virìrimi a partita! Tutàli cincucentu euru!
BRANCIFORTE – (con decisione) Ju non pavu!
CASIMIRO – Ah, si? Quann’è accussì, u sapi chi fazzu? Telèfunu a pulizìa e quannu arrivàmu a Castigghiùnu u fazzu arristàri. (prende il telefonino di Adelina poggiato sul tavolo e preme un tasto).
ADELINA – Chissu è u me telefunìnu, pòsulu! (si alza e tenta inutilmente di strapparglielo)
CASIMIRO – (parlando al telefonino) Pronto, cu è ca parra? ... Miciu?... Miciu !!! (siede sul divano e sviene, tutti gli si fanno attorno mentre Cola esce. Nel frattempo, la valigia ed il trolley scompaiono verso l’alto)
MEO – I jàmmi, isàmicci i jàmmi! (lo adagiano sul divano e gli sollevano le gambe).
ADELINA – Papà!
MENTINA – Nonno!
BRANCIFORTE – (mentre si riveste) Ma chi ci pigghiàu?
COLA – (rientra) Ccà c’è l’acìtu! (glielo fa odorare a Casimiro, finchè non rinviene) Si senti megghiu, ora? Ni fici scantàri!
MEO – Cu è Miciu?
MENTINA – Me patri!
MEO – Ma non è mortu?
CASIMIRO – No, è vivu! U ntisi ju!
MENTINA – Avàia nonnu, chi ci ncùcchi, avi tri anni ca u papà è mortu!
COLA – Ci nni sunu tanti nto munnu ca pòrtunu ssu nomu!
MEO – (a Casimiro) Comu si senti, ora?
CASIMIRO – Picchì, comu m’haiu a sentiri? Bonu! (notando il fischietto che gli pende dal collo) Cu m’’u misi stu friscalèttu di ncoddu?
COLA – Chi fa, non s’’u ricorda cchiù ca finu a mumentu faceva u cuntrullùri d’’u trenu?
CASIMIRO – Ma chi ci stai ncucchiariànnu? Quali cuntrullùri, ju u cocu fazzu!
MENTINA – Oh, u nonnu guarìu!
ADELINA - Papà, ma allura ti passànu tutti cosi, arritunnàsti comu prima!
CASIMIRO – Arritunnài?
COLA – Ma u sapi ca era simpaticùni quannu faceva u pannittèri...
CASIMIRO – Auh! Chistu si fissàu!
ADELINA - No, papà, Cola avi ragiùni. A nutizia d’’a morti di Miciu ti strammàu u cirivèddu e ...
CASIMIRO - Ma chi mi stati dannu i nùmmira? Miciu è vivu, ntisi a so vuci n-mumentu fa!
COLA – Ppi mia n’ha guarùtu!
ADELINA – N-mumèntu! Non truvàva a forza di diravìllu: me sòggiru avi ragiùni, me maritu è vivu!
COLA – E allura non è sulu u vecchiu ca mpazzìu! Na ramùzza n-famìgghia ci l’hanu tutti!
MENTINA – Mamma, macari tu?
ADELINA – To patri è mortu ppi finta! A storia è troppu longa, appena torna v’’a cunta iddu.
MENTINA – Oh, che bellu, u papà è vivu!
COLA – (verso il pubblico) Auh! C’arrisuttàu pisanti macàri e liùni!
BRANCIFORTE – Fermi tutti e scutàti a mia! Ju firmài n-cuntràttu e di ccà non si movi nuddu finu a quannu non nesci fora cu si vuleva rubari a ricetta!
MENTINA - U latru è iddu! (indica Meo) Anzi è duppiu latru, picchì trasìu nta sta casa pp’arrubbàri a ricetta d’’u ripienu e...u me cori!
TUTTI – Oooh!
COLA – Nuddu si pigghia ca non s’assimìgghia!
MEO – Sì, è veru! C’’a patrùna d’’u cori (indica Mentina) ci vogghiu passari tutta a vita! Pp’’a ricetta ci fazzu (ad Adelina) na proposta. Siccomu sugnu u patrùni d’’a ditta ca ci fa cuncurrènza, a “Scanzàtini Signùri & C.”, è d’accordu su ni ncucchiàmu e u panzerottu u facèmu assèmi?
ADELINA – Va bene, affari fattu! Auh, n-tempu nenti truvài u maritu, u sòggiru, u jènniru e spatti radduppiài a ditta!
BRANCIFORTE –Sculicènzia e firmàmu u jòcu!!!
COLA –Chi caddu voli ancora chistu! Taliàssi ca si chiarènu tutti cosi!
BRANCIFORTE – No, ancora na cosa ca non quatra c’è: unni enu a finìri i soddi ca m’ata frecàtu jucànnu o pisciàru, o cuntrullùri e via di sècutu?
MEO – Avàia, oramài, chi va circànnu!
BRANCIFORTE – Ah, accussì ragiunàti? Bih, taliàti chi mi sta succirènnu di bonu e bonu, (strabuzza gli occhi, arruffa i capelli e tira fuori da sotto la canottiera una pistola, mentre gli altri impauriti s’allontanano) mi sta acchianànnu a pazzìa! Vaddàti comu s’abbràncica allèggiu allèggiu; spiriàmu ca nuddu mi fa arrabbiare, annùnca m’arriva in testa e sparu a tutti. Forza, n-fila, passati davanti a mia a unu a unu e cunsignàtimi i soddi ca v’ha datu. E senza mbrugghiàri, s’annùnca sparu! (si pone al limite dell’immaginario scompartimento con il berretto di Casimiro in mano mentre gli altri, in fila, passando davanti a lui, consegnano i soldi ed escono di scena).

S I P A R I O