FIMMINA PIA CORNA ‘MMENZU A VIA

Commedia brillante in due atti di

Rocco Chinnici


PERSONAGGI

VANNI capu famigghia TERESA mugghieri
CARMELA cummari
GASPARI cumpari e maritu di C.
ARFIEDDU figghiu di Carmela
PADRE LIBORIU parroco del paese
DOTTORE




(Un baglio con attrezzi di calzolaio sparsi qua e la. Un tavolinetto con gli arnesi e un banchetto dove si siederà Vanni il calzolaio. Sui muri, appesi un po’ qua un po’ la, alcune cose: pomodori, cipolle, aglio, origano… insomma cose che servono ad arricchire quelle che erano le realtà di un tempo. Teresa, a soggetto sarà impegnata a rammendare, stirare, insomma a dei lavori di casa).

VANNI
Ma tu ci penzi chi a genti è cunvinta chi l’omu rrivò pi davveru ‘nta luna? (Meravigliato, esclama) Oh, pezzi di babbi! ‘Nghiuttirisi d’aviri misu pedi ‘nna luna! Si vidi chi cidiveddu, ‘na pocu, non ‘nn’hannu propriu! (La moglie lo guarda sbigottita) A mumentu nni dicinu puru chi ‘nna luna nni putemu puru jiri a pigghiari u cafè comu jiri ‘o bar! E nuiautri, comu o solitu: “ammucca Mmommu”, pigghia e ‘nn’agghiuttemu; ma tu ci pensi?

TERESA
(Che lo guardava stupita) Ci pensu… a chi?

VANNI
Comu a chi? Ma allura di chi cosa haju parratu finu a ora? Nenti ha ‘ntisu di chiddu ca t’haju dittu?

TERESA
Ma… dimmi ‘na cosa, tu, di quannu ti jarzi du lettu, a ‘nsinu a quannu t’arrusbigghi, assai tempu ci voli?

VANNI
Chi senti diri?

TERESA
Sentu diri chi a vita ti passa chiossà a dormiri chi a stari svegliu. Sbigghiati, sbigghiati e ‘ncumincia a leggiri, ‘na vota ogni tantu, ‘nveci di ripetiri sempri nutularii. Ma a cu guardi quannu dicinu u telegiornali? E u bellu ca voli chi si fa silenziu quannu dunanu i nutizii! Ma silenziu picchì, pi chi cosa si poi non capisci chiddu ca dicinu?

VANNI
E certu, silenziu pi sentiri, ma no pi ‘nghiuttirisi tuttu: pani pani e vinu vinu! Ah, picchì, puru tu, tu ‘mbivisti u fattu da luna? Chi a genti va passia dda supra comu jiri a passiari ‘nta villa comunali?

TERESA
E certu!

VANNI
Oh, bestia macari tu! Ca comu fannu a jiri ‘nta luna!

TERESA
Comu fannu? Ca cu i missili! Pezzu di maccarruni ca si. Comu voi ca ci vannu, cu trenu!

VANNI
I missili, si! A tia i ponnu fari agghiuttiri tutti ssi fissarii! U missili chi va ‘nta luna!

TERESA
Ma è sicuru ca u cidiveddu u porti sempri d’appressu?

VANNI
(Cerca di spiegarlo in termini partici) Ora senti, guarda e ascuta: mittemu chi chista (prende una arancia) è a luna…, oh, non ti ‘nghiuttiri chi è pi daveru a luna, picchì è ‘n aranciu! Però facemu finta chi è a luna, e a pusamu cca (la posa sul tavolo). Ora mittemu chi tu si u missili… comu dici tu…

TERESA
Ju si fussi pi davveru un missili, havi chi avissi fattu u lanciu pi scappariminii di sta casa e di tia cu tutti ssi to discursa persi, di poi chi u parrinu mi fici diri ddu malidittu si!

VANNI
Comu! Grandissima milinciana arripudduta e spinusa ca si, a mia ricordi ddu jornu! E sparti chi è sempre jittata a chiesa! Comu, avissi a essiri pia e misiricurdiusa, e ‘nveci… chi fa? ci sciuscia ‘nto focu! Ma chi ci jiti a fari a chiesa? E dd’avutru gran pezzu di crastu du parrinu chi, canuscennuti, non sulu chi non m’avvisò chi eri così, ma chi mi fici ‘nfussari puru cu tutti scarpi e i quasetti! Senti non japremu stu riggistru pi fauri e fa u missili chi è a megghiu cosa. (La moglie lo guarda sempre sbalordita). E fa u missili ti dissi, si vo capiri bonu u discursu da luna!

TERESA
(Controvoglia) Facemu u missili! Viditi a mia, a vita, comu mi tocca passalla!

VANNI
E smoviti, smoviti, ca pi tia u fazzu, pi struiriti e fariti capiri megghiu, e pi non ti fari agghiuttiri tuttu chiddu ca dicinu i giurnali e a tilivisioni. Allura, mettiti (facendola mettere un po’ distante dal tavolo e rivolta verso l’arancia posata sul tavolo) cca. Quannu ti dicu ju, parti comu fussi un missili, cu i manu così (le braccia stese verso l’alto e con le mani giunte come se dovesse fare un tuffo in acqua. Lui rimane vicino al tavolo in modo da poter muovere la luna). Pronti… (fa la conta) Meno cinque, meno quattro, meno tre, meno due, meno uno…, via! (Teresa parte in direzione della luna, ma… Vanni, sposta la luna e lei prende il vuoto). Vidi, vidi chi non ci putisti ttirrari supra a luna?

TERESA
(Più sbigottita di prima) Lu bestia, non si tu; la veru bestia sugnu io, ca ti vegnu appressu, e chi ‘nveci di jirimi a fari i sirvizza, mi staju cca a fari a jatta morta cu tia. U missili! E cunta puru! Mu vo diri comu facìa a tirrari ‘nta luna, si tu a spustasti?

VANNI
Eccu, vidi! Ddocu ti vulìa! Picchì…, ha sapiri chi quannu parti u missili, a luna chi fa si ferma e spetta di vidillu rrivari?

TERESA
(Ironica) Certu ca no! Picchì a luna chi è fissa chi spetta tutti i porci comudi du missili!

VANNI
Oh, finarmenti ‘ncumincia a capiri!

TERESA
Oh, pezzu di brigghiu paratu addritta! A mia dici di capiri! (Lo redarguisce) U sai picchì tu ha ssu tintu cirividdazzu? picchì… nun avennu a capacità di pinsari, cerchi di dari un senzu… se cunnu tia, a tuttu chiddu ca ti veni difficili capiri. Quindi… u missili parti, a luna ‘ntramentri si sposta e u missili pigghia e va sbatti o muru?! E non ti pari chi ssi malatu gravi? Non ti pari chi a malatìa cchiù ranni è a gnuranza? Non pensi chi ssi u statu fussi cchiù onestu, a tia t’avissi dovutu riconosciri a pinsioni massima di l’invalidità già d’un pezzu e a mia m’avissiru datu macari i sordi di l’accumpagnamentu?

VANNI
(Impietrito, secondo lui che la moglie fosse davvero ignorante, l’apostrofa con grande esclamazione). Teresa! Oh, Teresa! Ma allura veru dici! Ah ma si propriu dura! E’ possibili chi ti ‘nghiuutti tuttu chiddu ca dicinu! Allura… (Preoccupato) non mi diri ca si macari convinta chi u suli è fermu e chi nui ci giramu ‘ntunnu!?

TERESA
(Più confusa che persuasa) Aspetta, aspetta chi mi vaju a lavu a facci, sicuramenti mi cunvincivu di essiri vigghianti e ‘nveci staju durmennu (si stava per avviare).

VANNI
Teresa, aspetta, unni sta jennu? Vigghianti, vigghianti si! Ha sapiri, cara la mia mogliera…

TERESA
Senti, non mi diri di fari ancora u missili, picchì si nno pi davveru ti dugnu ‘na gran pidata e ti cciuncu i canneddi di jammi! Ti fazzu vidiri si u sulu camina! Pezzu di sceccu e babbasunazzu ca nun si avutru!

VANNI
E ancora ‘nsisti! E hai u curaggiu di dirimi puru babbasunazzu. Ah, ma allura veru dici! Ca comu fa a terra a girari ‘ntunnu ‘o suli, comu fa, mu vodiri? Non vutamu tuttu cu i pedi all’aria si fussi così! Teresa, oh Teresa, svigghiati! Puru chissu ti ‘nghiuttisti? Allura veru ‘na nuci vacanti si! (Teresa lo guarda impietrita) ‘Ntantu ha sapiri chi u suli nun è comu l’operaiu stagionali, è unu di chiddi a tempu indeterminatu, e chi è pagatu du Padreternu pi quadiari e fari lustru a terra; e, siccomu non po’ fari lustru e caudu sempri a ‘na menza…, si nno lautri stati si pigghianu di friddu…

TERESA
(Ironica) Ah, quindi si u sulu mittemu fa lustru cca nna Sicilia, l’autri stati si pigghianu… di friddu! Mischineddi!

VANNI
E certu, si fa caudu sulu unni nuiautri! E allura chi cosa fa?

TERESA
(Risponde quasi assente) Sintemu chi cosa fa.

VANNI
A un datu mumentu, pigghia, adduma u motorinu e parti…

TERESA
(Interrompendolo) U moto… rinu? U… suli?

VANNI
E certu, cu si nno! Ma… siccomu u rumuri du motorinu (Teresa lo guarda sempre più sbalordita) è luntanu, u putemu sentiri? No! E allura, non rinescennu a capiri tuttu stu ‘ntricciu, tuttu stu ‘ngranaggiu, pigghia e nni ‘nvintamu chi semu nui a girari, mentri iddu, lu suli, spetta di vidirinni passari. E accussì, ‘ntra passa oggi e passa dumani, nni scardamu tutti, e criscemu sempri cchiù zaurri, zaurri e gnuranti comu a tia chi si mettinu davanti a tiliviosini a pasciri comu li pecuri ‘nmenzu li campi di la gnuranza. Bestia! Cerca di struiriti ogni tantu!

TERESA
(Meravigliata) Sai chi me ‘nfurmari cu ‘navvocatu si tuttu chissu chi ha dittu po’ essiri motivu di divorziu? No cuntari ‘ngiru tuttu chiddu chi ha cuntatu a mia, chi si nnò pi davveru ti chiudinu ‘o manicomiu! U sai tu picchì non mori?

VANNI
E certu, picchì il nostro paese perderebbe un grandissimo genio!

TERESA
Un geniu, si! Oh pidocchiu senza mancu rinusciutu! Tu non mori di fami, picchì u Padreternu ti desi u stimulu di sentiri quannu è ura di manciari, si nno tu havi chi avissi murutu di fami cu sapi di quantu tempu. E ora u sai chi ti dicu, chi mi nni vaju, si nno finisciu di ‘mpazziri cu tutti ssi to discursa chi non stannu mancu addritta. E non chiamari mancu si sta vinennu a morti a pigghiariti, chi nuddu ti senti, chi sugnu a fari a spisa. (Esce borbottando a soggetto).U sulu chi dduma u motorinu! ‘N’avutra ora! Sulu a morti a tia ti po’ sarvari!

VANNI
(Si tocca) A mia! A tia! (Le fa le corna) Tiè, tiè! Buttana di so matri, chi auguriu! Chi finizza di donna! Non sulo non capisce (errori voluti) nix, ma eni pure servaggia! Oh, è cunvinta pi davveru chi a terra gira! (Va a predere l’arancio, gli mette sopra qualcosa) Mintemu chi chista è a terra, e chisti semu nui… (facendola girare lentamente, ma… quanto messo, cade) Eccu ddocu! Ci voli tantu a capillu chi a terra non po’ girari! (Verso dov’è uscita lei) Zaurra! Ma siccomu havi a testa dura… ‘nsisti sempri chi è comu dici idda! Ma si, forsi è megghiu lassalla perdiri, a idda cu tutti li so discursa senza sensu, e mittirisi a travagghiari, si no veru non nni niscemu cchiù! E poi, si veninu i crienti chi ci dicu? Ciù pozzu diri chi non haju avutu tempu di fari li cosi picchì haju circatu di struiri a la mia mugghieri su i cosi di l’universo? (Comincia a lavorare. Prende un paio di scarpe di quelle da riparare e le guarda sbalordito). E chissù sti scarpi? Pari chi fussiru arrusicati di surici! (Entra guardinga comare Carmela ed egli soprassalta). Cummari, così i vermi mi faciti pigghiari! Chi è, c’aviti ca caminati così? Jucati a mucciareddu, o vi pigghiaru i dulura ‘nta schina? Picchì guardati ‘ngiru? A cu circati?

CARMELA
(Preoccupata) Cumpari, dicitimi, non c’è a cummari?

VANNI
Ju pi fari a spisa, un la ‘ncuntrastivu pi strata? Chi vi capitò pi essiri così… strana e ansiusa? Mi pariti ‘na scimia ca va circannu banani.

CARMELA
Va circaticilli a vostra mugghiri i banani!

VANNI
E chi è! Stamatina tutti cavudi siti! Si po’ sapiri chi pirdistivu? Vuliti chi curru a chiamari a cummari?

CARMELA
(Premurosa e parlando a bassa voce) No, no, aspittati vi dissi, chi siti jattu priscialòru! Ju…, è a vui (guardinga) chi avissi di chi parrari; staju vinennu da chiesa…

VANNI
Macari vui siti sempri jittata a chiesa? Chiesa e chiesa. A ‘na pocu di fimmini, non è tantu a chiesa ca vi futti, ma u traggittu ca c’è da casa pi jiri a chiesa. Ma dicu, chiffari a casa non ‘nn’aviti? Picchì i fatti su dui: O non sapiti priari bonu, o aviti la cuscnza così ‘ngrasciata chi non bastanu mai li prieri ca diciti?

CARMELA
E finitila, chi a missa cantata già ma ‘ntisi! Vi stava dicennu chi mi truvava a passari di cca, e pinsavu giustu di firmarimi unni vui.

VANNI
A mia? Aviti a parrari a mia? Allura giustu avia caputo. E… scusati di ‘nzoccu m’avissivu a parrari? Nun è megghiu chi spittati a cummari, chi ‘ntra vuiavutri fimmini vi capiti megghiu?

CARMELA
No vi dissi! (Va a guardare se entra la comare, mentre Vanni guarda meravigliato).

VANNI
Cummari, ci criditi chi non staju capennu nenti di tuttu stu misteru! Picchì continuati a guardari a porta si trasi me mugghieri, si vi dissi chi jiu a fari a spisa?

CARMELA
Picchì, di chiddu ca vaju di diri, è bonu chi no senti vostra mugghieri.

VANNI
Sintiti, cummari, io, a me mugghieri nun haju propriu nenti di chi ammucciarici, quindi non haju caputu ancora unni vui vuliti jiri a parari, quindi parrati… e puru a vuci forti, tantu…

CARMELA
Non gridati vi dissi! Chi è ‘na cosa ca a cummari non po’ sentiri.

VANNI
(Perdendo la pazienza) Ma si vi dissi chi non c’è! (A denti stretti e con rabbia contenuta) Sintiti, cummari, ju haju tanti di ddi camurrii pa testa chi vui mancu vi lu ‘mmagginati, quindi parrati e dicitimi di cursa chiddu c’aviti di dirimi, prima ca torna me mugghieri e cu sapi chiddu ca po’ pinsàri cu stu parrari c’aviti vui a vuci bassa.

CARMELA
(Guarda se entra la comare e poi, di corsa, dice quanto è venuta a chiedergli, e sempre a voce bassa) Vui avissivu a divintari u me amanti...

VANNI
(Si alza scattando e sbalordito) Chi cosa? Unni? Comu? Quannu? Capivu bonu? Ju…

CARMELA
E bonu, carmativi cumpari! E’ pi finta! Chi capistivu?

VANNI
(Meravigliato e nello stesso tempo preoccupato che possa entrare sua moglie e sentire) Ma chi vi puzzastivu unni a butti, prima di veniri cca? Ma di unni vi veninu certi nisciuti? Mi stati dicennu di tradiri a me mugghieri! Jitivinni, prima ca vi tiru sta scarpa manciata di surici ‘nta ssu tuppu di capiddi c’aviti.

CARMELA
Così diciti? Io mi nni vaju, però ricurdativillu chi non mi vulistivu jutari.

VANNI
Ancora! Viditi chi a me mugghieri ciù cuntu! Ma di unni vi veninu certi nisciuti? Comu, viniti cca, di puntu in biancu, dicennumi chi v’avissi a fari l’amanti… Ma ju mancu ‘na cuperta vi pozzu fari, avutru chi manta e manta! E puru vui, puru vui, non ci pinsàti a cummari, o tortu ca putissivu fari puru a vostru maritu?

CARMELA
Me maritu si! E poi… chi c’entra a cummari, si vi dicu chi è pi finta; è sulu pi fari ‘ngilusiri a me maritu chi… mi pari ca persi a testa pi nautra, e non haju caputu ancora cu è.

VANNI
(Scandalizzato) Ma chi diciti! Sicura siti chi u cumpari…

CARMELA
E chistu è u fattu, chi non sugnu sicura!

VANNI
Cummari, stati facennu un mari di cunfusioni. Scusati, si non siti sicura, comu faciti a jiri ‘nfangannu ‘o cumpari? E poi sintiti, ma stu quiz, ‘un lu putiti jiri a fari risorviri a quarchi nautru chi è a spassu e lassati ‘n paci a mia? Chisti cosi di fari pi finta su? Si nni scopri a cummari, o u cumpari, cu ciù leva da testa a tutti dui chi non è comu diciti vui? Nun è megghiu chi vi mittiti accura a vostra maritu?

CARMELA
E comu?

VANNI
Chi sacciu, vidennu unni va; cu ccu si junci…

CARMELA
E comu fazzu? Iddu no vidi chi ci staju pi d’appressu? Si si dduna non è peggiu?

VANNI
Sintiti chi facemu, si vuliti pi davveru ca vi dugnu ‘na manu; vui mi mannati cca u cumpari, cu ‘na scusa quarsaisi, e ju, tra ‘na parola e nautra, cercu di scipparici li virmuzza da panza e vidiri cu putissi essiri ssa strocchiula ca ci gira ‘ntunnu.

CARMELA
Puru chista mi pari ‘na bedda pinsàta. Sapiti chi fazzu, allura? Vi lassu cca sti scarpi chi haju e pedi e poi mannu a iddu pi ritiralli comu siddu vui mi l’avjavu di giustari.

VANNI
E vinni jiti a pedi scausi?

CARMELA
Chi vuliti ca po’ succediri! E’ cca vicinu ca staju, e poi mancu chiovi…

VANNI
Così dicit? Cuntenta vui, cuntenti tutti. E… sinti cummari, mi stava scurdannu u megghiu, comu mannati unni mia u cumpari, curriti a chiamari o dutturi quantu ci cumminu un beddu scherzu a vostru maritu.

CARMELA
U dutturi? E chi ci trasi u dutturi?

VANNI
Cummari, vui vuliti chi v’ajutu?

CARMELA
E certu, chissi dumanni di fari su? Comu ristamu? Allura picchì vinni cca, scusati?

VANNI
E allura, si vuliti chi ve jiutari, aviti a fari comu vi dicu ju, puntu e basta. Appressu du cumpari m’aviti a mannari u dutturi, chi o restu ci pensu ju.

CARMELA
Cumpari, appressu o dutturi vegnu macari ju!

VANNI
Non vi rrisicati!

CARMELA
Ma ju non mi fazzu scopriri, mi mucciu pi vidiri e sentiri chiddu ca succedi.

VANNI
Mi raccumannu non vi faciti scopriri, picchì vannu tutti cosi ‘n fumu!

CARMELA
(Preoccupata) Ma… cumpari, nun è chi… avissimu a fari ridiri i cristiani?
VANNI
Ancora, cummari!

CARMELA
Va beni, va beni, comu diciti vui! Vi salutu cumpari, e… circati di tirariccilli boni i virmuzza da panza a me maritu.

VANNI
Nun vi nni ‘ncarricati, lassati fari a mia, e non vi scurdati d’avvisari u dutturi. (Carmela esce). Ma cosa di nesciri foddi, u cumpari chi pari un sant’omu… no, no., non po’ essiri! Sicuramenti a cummari è troppu gilusa e vidi chiddu ca nun c’è. Mah, voli diri chi quannu veni u cumpari, circamu di scuprillu, e spiramu chi a cummari non si scorda du dutturi. ‘Ntantu, rimittemunni a travagghiari chi oj non haju fattu mancu chiddi pi ccattari u pani. (Entra Arfieddu, ragazzo mezzo scemo, figlio di comare Carmela. Parlerà come usano parlare quelli che hanno questi handicap: pronunciando la T per C e così via).

ARFIEDDU
Talutamu (salutamu), mattu (mastru) Vanni. (Fa delle mosse di kung fù) Jàh! Jah! Jah!

VANNI
(Cerca di coprirsi come può) Oh, oh, oh! Ma comu discurri? Chisti maneri di prisintarisi su? Unni ti pari chi semu a palestra?

ARFIEDDU
Ti è, ti ccantò, mattu Vati?

VANNI
Senti, Arfieddu, non mi chiamari mastru, chiamami… si vo, puru ziu, chi forsi è megghiu.

ARFIEDDU
Pittì, non ti piati mattu?

VANNI
Eccu, vidi? Tu non dici mastru, dici… mattu.

ARFIEDDU
Mih! Manco tono arrivato, e mi tta (sta) fatennu cunfunniri tuttu!

VANNI
Puru! Ah, ora sugnu ju ca ti fazzu cunfunniri!

ARFIEDDU
Tetto! (Certo).

VANNI
Appostu semu, a oj! Chi c’entra u tettu ora?

ARFIEDDU
(Infervorato) No tettu! Ju ditia (dicìa)…

VANNI
(Interrompendolo meravigliato) Di mia?

ARFIEDDU
No di mia! Ditìa

VANNI
Ah, no di tia! Di mia!

ARFIEDDU
Mih, mattu Vanni! Ma tomu palli? (Riprende la calma) Tenti, tu e io non ti tatemu (trasemu) nenti, u capitti? Ju ditìa…

VANNI
A vo sapiri ‘na cosa? U ciriveddu mu sta facennu nesciri fora da testa; ma a to matri ‘un la ‘ncuntrasti pi strata mentri vinivi cca? Picchì non ti nni jivi cu idda?

ARFIEDDU
Ah, ma quetta mattina te (ce) l’avete to (con) me! Mio pate, dite di venire qua e di ttare (stare) a pallare con te; tu mi diti di andare a cata… eh! Tome ti fa cotì!

VANNI
Picchì to patri dintra è? Non ci ju a travagghiari?

ARFIEDDU
Dite te (che) ti tentiva male…

VANNI
Putivi diri puru tale ‘nveci di male. Dicisti tutti cosi ca T.

ARFIEDDU
Pettè? (perché).

VANNI
Pe rme?

ARFIEDDU
No pe-tte ttaccato! (staccato). Pettè! (Perché).

VANNI
Arreri cuminciamu cu pi tia! Ti dissi… vistu ca mi dicisti: te ti tentiva male, di mittiricci puru a ti nni male e dicivi: te ti tentiva tale. Ma sulu cu a Ti sa parrari? Allura, dicisti chi to patri si sintìa mali e a travagghiari non ci ju?

ARFIEDDU
Ti, ti, popio cotì! Io ero tolo con pio pate (padre) pecchè mi matre non t’era; poi è entata una tignora, e lui mi ha detto di uttire di cotta e venire qui a pallare con te. (Entra Teresa, trasandata, sudata e sconvolta).
VANNI
Chi è, chi ti successi pi essiri così sudata e trasannàta? Mancu si t’avissiru assicutatu un brancu di cani arraggiati! Chi fu? Parra. E… a spisa unni è?

TERESA
(Non sa cosa rispondere) Ah si, a spisa, veru è! Ju… mentri… da chiesa, da chiesa vegnu.

ARFIEDDU
(La guarda attentamente) Lo tai te tu hai i vettiti tome quelli della tignora te è entata a cata mia!

TERESA
(si cerca ddosso sperando di trovare il portamonte). Stranu, non rinesciu a capiri unni mi scurdavu u borsellinu cu i sordi, e u bellu chi dda ghintra ci havia puru i documenti.

VANNI
Uhm?

ARFIEDDU
Ti, ti, tembate (sembrano) uguali!

VANNI
(Alla moglie, preoccupato) Chi è u discursu di vistita i stissi? Ma chi voli diri chistu?

TERESA
E u dumanni a mia? Chi sacciu chi voli diri iddu!
VANNI
(A Arfieddu) Senti, Arfieddu, pensaci bonu; idda era chidda ca vinni a to casa?

ARFIEDDU
E tomu fattu a tapillu? Tidda (chidda) taminava cotì (camminando all’indietro) quannu tatìu (trasiu).

VANNI
E picchì caminnava ‘nn’arreri?

ARFIEDDU
Te lo tapetti non te lo ditetti. (Fa ancora delle mosse di Kung fù) Jàh! Jàh! Jàh!

VANNI
(I due si spaventano) Chi ti vinissi un motu! Ca chisti maneri su? Finiscila ti dissi, chi un corpu di marteddu ‘ntesta ti dugnu, e rispunni: picchì caminava ‘nn’arreri?

TERESA
Si po’ sapiri picchì ancora cridi a chiddu ca dici iddu chi è babbittu?

ARFIEDDU
(Scoppia a piangere) Minta, mi ditti babbittu! (A Vanni) U tintitti puru tu? Ju nun tugnu babbittu.

VANNI
E va beni, basta non chianciri cchiù, nenti ci fa si ti dissi babbittu?

ARFIEDDU
Ti, nenti! Tu diti cotì, picchì ‘un lu ditti a tia babbittu.

VANNI
(Alla moglie) E… dimmi ‘na cosa, antura dicisti chi niscivi pi fari a spisa; si po’ sapiri unn’è a spisa?

TERESA
(Che continuava a cercare di trovare il portafoglio) E’ possibili mai chi non mi ricordu unni u lassavu?

VANNI
Comu, unni u lassasti! Non dicisti d’aviri statu sulu a chiesa? Unni è a spisa?

ARFIEDDU
Rippondi, dov’è la peta? (spesa). Ah, dov’è?

TERESA
Senti, camina a casa tu ‘n’avutru; ti fazzu avvidiri dov’è la ppeta! Si po’ sapiri chi ssu tutti sti dumanni?

VANNI
E senza mancu ‘na risposta.

TERESA
Ju… a chiesa haju statu, unni patri Liboriu, ti dissi.

VANNI
Ah, ma allura veru dici cu sta chiesa! Ma chi spetti ca ti fannu santa? Sempri a chiesa! Comu, nesci pi jiri a fari a spisa e curri pa chiesa! Ma chi c’è u meli ‘nta sta chiesa!

TERESA
A chiesa c’è megghiu du meli; c’è a Madunnuzza, u Signuruzzu…

GASPARI
Non cuminciamu cu l’elencu di santi chi già u sacciu a memoria! Chiuttostu, stu patri Liboriu si japrju u supermercatu ora… a chiesa? Non dicisti di nesciri pi jiri a fari a spisa? (Si sente rumore di passi).

GASPARI
E’ pirmissu? (Entra il compare, marito di Carmela e padre di Arfieddu). Salutamu cumpari! (Poi, sdolcinato, alla comare). Cummari. (Al figlio). E tu, chi ci fa cca?

ARFIEDDU
Tenti, non mi fare diventare ttemo (scemo) tai! Pima mi diti di venire qua a pallare ton matto Vanni; ora diti te (che) tti (ci) fattio qua!

GASPARI
(Meravigliato, come se quello che ha detto Arfieddu non corrispondesse a verità) Io, io ti dissi di veniri… cca?

TERESA
(Al marito) Vidi, vidi chi è farfalluni, e tu chi ancora ci vai pi d’appressu?

ARFIEDDU
(In tono serio, a Teresa) Tenti, tignora della ppeta (spesa), io non tono nemmeno faffallone, hai tapito? E il pottafoglio tu non lo tovi più, lo tai pettè?

TERESA
(Sorpresa) Allura tu mu pigghiasti!

ARFIEDDU
E dove, te (se) diti te (che) non tei venuta a cata mia? (Poi a suo padre) Tenti, pure tu, non è quetta la tignora te è entata (entrata) a cata, e tu mi hai detto di uttire (uscire) di cotta? (corsa).

GASPARI
(Molto sorpreso, e in difficoltà) Chi cosa? ‘Na signura a casa unni nuiautri? Ma di quali signura parri? Ju dicu ca ti ‘nzunnasti.

ARFIEDDU
Ah ti, cotì diti, che mi tono intonnato? Te tu tapetti!

GASPARI
(Sempre col tono un po’ adirato) Certu ca ti ‘nzunnasti; e ora camina pa casa chi a mumentu vegnu! Pezzu di farfalluni ca nun si avutru!

ARFIEDDU
(Quasi piangendo) Tio (zio) Vanni, io non tono faffallone, e nemmeno babbitto! Ti fatetti vedere una cota, ti fatetti vedere, ma… ticome lei dite te non è ttata a cata mia, non te lo potto fare vedere più.

VANNI
Non mi diri chi ha u borsellu!

ARFIEDDU
Il bottelo? Il bottello di ti, te lei dite te non è ttata a cata mia!

TERESA
Allura, tu…

ARFIEDDU
Io… che cota? (A suo padre) Pure tu tei faffallone. (A Teresa) E tu pure tei una grandittima faffallona! (Esce piangendo) Faffallone voi faffallone (esce).

GASPARI
(A Teresa) L’aviti a pirdunari cummari si iddu… sciuramenti vattrovacci a cu vitti a casa, e a scanciò pi vui.

TERESA
Nun ci pinsati cchiù cumpari, ju da chiesa vegnu, (Vanni li guarda imbambolato) e poi chi avissi ju d’ammucciari a me maritu, anchi si vinìa unni vui? Scusatimi ora, chi rrivu dda bbanna (esce).

GASPARI
Allura, cumpari, mi mandò me mugghieri dicennu chi havi scarpi di ritirari, pronti su? (Vanni è ancora frastornato). Cumpari, cumpari c’aviti?

VANNI
(Cercando di riprendersi) Ah, si, i scarpi! Si, si, mi pari chi avvissiru a essiri pronti; assittativi chi finisciu di giustari chista e vi pigghiu. (Ironico) Nun è c’aviti primura, pi casu? Assittativi (siede).

GASPARI
(Guarda verso la porta di dov’è uscita Teresa, o meglio entrata, poiché di baglio si tratta) Chi confusioni ca fici me figghiu, cumpari.

VANNI
A diri a virità non nni capivu nenti; però chiddu ca capivu bonu è chi ‘nta sta storia c’è troppu ‘ntricciu e troppu misteru: mi pari di truvarimi ‘nto quatrivia; chi trafficu! A ciancu ‘na chiesa, e poi machini ca vannu, machini ca vennu; spiramu, cumpari, di nun essiri ‘nvistutu ‘n prima pirsuna! (Va a guardare se entra la moglie) Dicitimi ‘na cosa, si ju… dicu, staju facennu ‘n’esempiu cumpari, si ju mi ‘nnamurassi di ‘na fimmina chi nun è me mugghieri, vui chi pinsassivu di mia?

GASPARI
(Sospettoso) Cumpari, ma picchì mi faciti sta dumanna, si è… pi… finta?

VANNI
(Sempre guardingo per paura che possa entrare la moglie) E picchì; picchì… nun è propriu… pi finta; ju… siccomu cu me mugghieri, oramai… (fa con la mano come per pulirsi il muso) vui mi capiti a chiddu ca mi rifirisciu.

GASPARI
Ah, quindi vui… cu a cummari… (ripete anche lui il gesto). Ho capito. E quindi… dicemu chi… vi nnamurastivu di nautra.

VANNI
Certu nun è bellu nne confronti da mugghieri chi unu… Dicitimi, si vui per esempiu truvassivu a vostra mugghieri jintra cu ‘n’avutru, (deciso e minaccioso) comu minimu non pigghiassivu stu trincettu, e a chiddu ci tagghiassivu ddu cosa? (Gaspari fa una smorfia di dolore e si tocca il coso) E macari ju facissi così! Ah, certu! Si non peggiu! ‘Nca va, ca… a chiddu, all’amicu ‘nzumma, ci facissi tanti di ddi minnitti chi vui mancu vi lu putiti ‘mmagginari! Ci tagghiassi macari i idita a unu a unu, poi pigghiassi…

GASPARI
(In preda al panico cerca di dissuaderlo) E bonu cumpari, chi u manciari di jeri sira mi faciti nesciri da bucca.

VANNI
Sulu ca pensu chi nun è giustu…

GASPARI
(Meravigliato e acconsentendo con piacere) Oh, menu mali! Certu, picchì cu i tempi di ora, chi cosa po’ essiri cchiù ‘na cosa di chissa? A mugghieri ca fa i corna o maritu; nenti! Quasi chi veni da ridiri; ‘na bazzecula! Bonu faciti cumpari, aviti a essiri modernu e no all’antica chi pi ‘na (facendo sul capo segno di corna) curnificata scoppiava lu ‘nfernu; oramai cosi superati su!

VANNI
(Duro e risentito) Ma chi capistivu, cumpari! (Gaspari rifà la smorfia di dolore e si ritocca il coso). Ju dicia chi non è giustu pu casu miu, (addolorato) e cioè pu problema chi havi me mugghieri. Certu, vui non nni sapiti nenti…, anzi, a mumentu avissi a veniri u dutturi!

GASPARI
(Preoccupatissimo) U dutturi! E picchi? Cumpari, ma di chi cosa stati parrannu?

VANNI
Allura… ‘un nni sapiti propriu nenti! Comu, ju pinsava chi vostra mugghieri v’avissi cunfidatu quarchi cosa!

GASPARI
(Preoccupatissimo) Quarchi cosa… di chi? Vi vuliti spiegari bonu, cumpari!

VANNI
Da disgrazia ca si ‘nfilò ‘nta sta casa! Me mugghieri, puuredda, aviti a sapiri chi havi… non sacciu comu si dici ‘ntalianu, è dda cosa chi comu unu fa… vui mi capiti a chi cosa mi rifirisciu, ‘nsomma havi già d’un pezzu chi cu me mugghieri non putemu fari cchiù nenti, si nno finisci ca mi mmisca dda tinta malatìa, ma brutta, brutta cumpari! Così brutta, chi dopu tempu e senza ca mi ‘nn’addunu mi putissi ttruvari cun pedi ‘nta ‘na fossa, eccu!

GASPARI
(Preoccupatissimo e impaurito al massimo, riesce persino a balbettare) Cu-cumpari no-non ca-capivu u-u se-secunnu pa-passaggiu; spi-spiega-gativi me-megghiu. Voli diri chi-chi si vui… cu vostra mu-mugghieri fa-faciissivu… frift frift, do-dopu… (fa segno di morire).

VANNI
E allura nenti vaju dittu! E ju pi chissu vi dissi chi… già pinsava di… nnamurarimi di… nautra, comu diciti vui; però poi penzu macari chi avutri fimmini putissiru aviri a stissa malatìa di me mugghieri e mi veni u scunfortu, e così, quasi mi passa a vogghia di pinsàri a sti cosi (Si sentono dei passi).
DOTTORE
Oh! buon giorno mastro Vanni! Eccomi qua, come va, coma va la signora Teresa? (Guarda Gaspari che si è tramutato, è diventato pallido in viso, si attorciglia…).

VANNI
(Comincia la recita) E comu havi di jiri dutturi! (chiede permesso al compare di appartarsi col dottore) Scusati cumpari (porta il dottore in disparte in modo che il pubblico non senta e gli dice di recitare per quanto Gaspari prenda una gran paura e smette di tradire la moglie) Dutturi m’havi a jutari a risorbiri stu problema. Me cumpari… chiddu, u viditi? Dici so mugghieri, chi… (gli parla in modo che nessuno senta, all’orecchio).

DOTTORE
(Esprimerà attraverso la mimica quanto il compare gli stesse narrando) Ah, si? E bravo lo sporcaccione! Vediamo, vediamo cosa posso fare. (Si porta da Gaspari che, suggestionato da quanto gli aveva raccontato Vanni, sta maledettamente male). La vedo un po’ maluccio, che cos’ha? Cosa si sente? E’ così pallido che sembra un grosso cerone spento!

GASPARI
A testa mi gira a testa. Dutturi, mi sentu a bucca sicca; chi mi sta pigghiannu?

DOTTORE
Si rilassi che la controllo un po’. (Prende dalla borsa lo stetoscopio e il martelletto. Lo visiterà mettendolo in un grosso stato di paura). Diciamo che il cuore batte molto, ma molto veloce e con un sordo tonfo. Adesso vediamo un po’ al ginocchio se i riflessi rispondono, (come gli batte col martelletto, anziché alzare il ginocchio dove batte, si alza l’altro). Ecco, come volevasi dimostrare. Deve sapere che il ginocchio, che in latino si dice “geniculum” sarebbe il diminuitivu di “genu”, quindi genu-occhio, sta a significare che è l’occhio dei mali del nostro corpo, e ci permette di vedere, attraverso di lui, quello che succede in ognuno di noi, e, volendolo dire senza allarmarla più di tanto lei ha… (silenzio).

GASPARI
Parrassi, dutturi, prima ca mi veni un infartu.


DOTTORE
Lei ha contratto una “batracomiomachia”, che in parole semplici significa una controversia con gli organi genitali.

VANNI
(Che non ne ha capito niente, fa invece finta come se fosse una cosa molto grave) Bih! Così gravi è dutturi? Allura me cumpari ci po’ lassari a peddi d’un mumentu a l’avutru!

DOTTORE
Credo proprio di si; e, per prima cosa, non deve, nella maniera più assoluta, avere rapporti sessuali con nessuno, nemmeno con sua moglie per evitare di contagiare anche lei, ma… se questo è già avvenuto, sappi che, quanto prima, sua moglie comincerà a manifestare segni di amnesia, quindi perdita di memoria…

VANNI
Bih! Voli diri chi a cummari non ricorderà cchiù nenti? Puuredda! E chi ci trasi idda unni tuttu chistu?

DOTTORE
Deve sapere che certe malattie colpiscono il cervello e lo rendono irreversibile, cioè che la malattia non ammette il ritorno allo stato precedente, e quindi a non ricordare più niente… a meno che…

GASPARI
A menu chi… ‘nzoccu?

DOTTORE
A meno che, lei non l’aiuti a ricordare, raccontandole tutti i torti che lei le ha fatto, compresi i tradimenti, e senza cambiare una virgola.

GASPARI
Idda nun ‘nn’havi curpa! Dutturi, s’avissi a succediri chiddu ca dici lei, ci prumettu ca u fazzu cu tuttu u cori,

VANNI
Sempri si vui siti ancora vivu! (Gaspari si tocca e fa scongiuri).

GASPARI
Puru vui, cumpari, finitila!

DOTTORE
Beh, io devo andare; se doveste avere bisogno di me, sapete, dove trovarmi. (Sta per uscire ed entra Carmela con lo sguardo assente, come se non conoscesse nessuno).

CARMELA
Bona notti. (Si fa il segno della croce) Scusati, forsi sbagghiavu chiesa.

VANNI
Chi siti schirzusa, cummari Carmela.

CARMELA
Cu mia parra? Cu è lei?

DOTTORE
Signora Carmela, si ricorda di me? Sono il dottor Carlino!
CARMELA
Cu mia parra?

DOTTORE
Ho la strana impressione che già sia troppo tardi.

VANNI
Cummari, c’è cca vostru maritu.

CARMELA
Io nun sugnu maritata.

GASPARI
Carmela, ju sugnu, Gaspari! Veni cca, fatti abbrazzari.

CARMELA
‘Un è chista a chiesa da Madonna di Puvureddi?

VANNI
O megghiu jemu! Cummari… (al dottore) ah già chi ci dicu.

DOTTORE
(A Gaspari) Sa che fa, l’accompagni lei (alludendo d’accompagnarla a casa) alla chiesa della Madonna dei Poveri e cominci col raccontarle tutto dalla fine, mi raccomando, dalla fine, in quanto le cose sono più fresche nella memoria. Su andate.

GASPARI
(Alla moglie prendendola per mano) Amuninni, amuninni. Ha sapiri chi cu a cummari Teresa, quannu un mumentu fa vinni a casa e appi assicutari a Arfieddu, si nno vidiva tutti cosi… (Vanni rimane impietrito, guarda il dottore e cade a terra come una pera matura e privo di sensi. I due, indifferenti all’accaduto, continuano a parlare uscendo dal cortile mentre il dottore è intento a soccorrere Vanni che chiama Teresa perché gli porti un po’ d’aceto).

DOTTORE
Signora Teresa, signora Teresa! Presto, il bicchiere con un po’ d’aceto!

TERESA
(Entra col bicchiere d’aceto) Dutturi, lei cca? Chi fu, chi successi?

DOTTORE
Questo se lo farà raccontare da suo marito non appena rinviene… se… riuscirà a rinvenire!


FINE PRIMO ATTO




SECONDO ATTO

(Scena come la precedente, sarà cambiata solo qualche attrezzeria di scena, poiché sono trascorsi circa sette mesi).


TERESA
Comu nasci stu picciriddu ci avemu a mettiri un bellu nomu! Io dicissi di chiamallu…

VANNI
Ju, ‘nveci, prima ca nasci ssu picciriddu, vulissi capiri cu è u patri!

TERESA
Ancora cu stu patri! Quantu voti ti le diri chi è to u figghittu!

VANNI
Ah, si, è me figghittu! E comu, si figghi non nni pozzu aviri? Havi chiù di vint’anni ca semu maritati, e ora, di puntu ‘mbiancu, spunta chistu, così, comu fussiru funci!

TERESA
Sai picchì non po’ capiri? Picchì nun hai fidi. Havi di poi ca nni maritamu chi vaju sempri a chiesa a priari a bedda Matri pi quantu nni putìa fari stu miraculu, tu scurdasti?

VANNI
‘Nca va ca pi comu parri tu, pi comu si pia, e pi quantu sta jittata a chiesa, ju dicu chi non appena passi all’autra vita, sicuramenti U Padraternu ti teni o so ciancu comu pirsuna fidata.

TERESA
Ah, supra a chissu ci po’ puntari! Haju priatu così tantu puru pi aviri figghi chi finarmenti rrivò u mumentu, e tu… A virità è chi ha sempri di chi lamintariti; si figghi non nn’aviamu e ti lamintavi d’un cuntu, ora chi a Madonna finarmenti nni fici u miraculu, ti lamenti di nautru latu; hai sempri a chi diri! Comu, avissi a essiri cuntentu chi a mumentu diventi… papà.

VANNI
Papà? Ma papà… di cu? Di quali piccididdu si u dutturi dissi chi mancu un miraculu mi putìa fari aviri figghi!

TERESA
Si vidi chi u dutturi è atiu; comu si spiega allura chi a mumentu diventu mamma e tu papà?

VANNI
E ci torna ancora cu stu papà! Sai chi ti dicu, mettici Gesù di nomi.

TERESA
Gesù! Ma di unni ti veninu certi nisciuti?

VANNI
Comu, non ti piaci Gesù?

TERESA
Non mi piaci Gesù! Io l’adoru Gesù, e u pregu ogni cincu minuti.

VANNI
Eccu ddocu! Prjeri e prjeri! E certu, tu non dici di essiri… ‘na pia donna, sempri jittata a chiesa?

TERESA
E certu! A priari a bedda Matri vaju!

VANNI
Tutti a priari jiti a chiesa! E poi si lassati a famiggjhia ‘ntridici e a casa ‘ngrasciata non ci fa nenti.

TERESA
Prima da famigghia veninu i santi; u vo capiri?

VANNI
Ah, si? Veninu i santi? Ma viditi chi mugghieri devota chi haju! Allura tu l’avissi a sapiri cu era u patri di Gesù.

TERESA
Sulu un miscredenti comu a tia un lu sapi. E’ u Spiritu Santu u patri di Gesù.

VANNI
E chistu non ti pari chi è figghiu du stissu patri? Senti ‘na cosa… pia donna, ma… u cumpari è sicuru chi non ci trasi ‘nna stu discursu?

TERESA
Ancora cu stu cumpari! E lassilu perdiri u cumpari, non basta chiddu ca ci cumminasti?

VANNI
Ah, ju chi ci cumminavu! Mancu dici…

TERESA
Ancora parra! Puureddu, è jittatu ‘nto funnu di lettu e spetta chi rriva a morti a pigghiarisillu. E a cummari, povira fimmina, si nni sta ghiennu appressu a iddu. Viditi chi sorti di guaju ca si vinni a cumminari cu ddu scherzu ca ci facistivu cu dutturi; chi fu tantu lu scantu chi si convinciu chi è veru malatu. E mancu mali chi d’avutru dutturi è persona seria, studiata!

VANNI
Oh, ma chi vo tu nautra! Idda, idda, a cummari vosi ca si cumminò tuttu chissu, non ci piaciu a essiri gilusa du cumpari, e ora, chi ci trasu ju ‘nna chiddu ca havi u cumpari? E tu, tu non ti pari ca fusti cchiù bedda du dutturi! Si nun era pi chissu non si rrivava a tuttu chistu. Cu ti porta a jiri nno cumpari, sapennu ca nun c’era dintra a cummari?

TERESA
Ancora ci torna cu ddu jornu! Ti dissi chi ddu jornu mi truvava a chiesa unni patri Liboriu, u vo capiri! Quali cumpari e cumpari! Tu ti ‘nghiuttisti chiddu ca dissi Arfieddu, chi vo di mia, ‘un lu sai chi chiddu è leggiu di testa.

VANNI
A leggia di testa tu si! Mu ricordu comu fussi ora ddu jornu chi a cummari cuminciò a dari numira circannu a chiesa da Madonna di Puvureddi, e u cumpari l’accumpagnò dicennuci: “ha sapiri chi cu a cummari Teresa, quannu un mumentu fa vinni a casa e appi assicutari a Arfieddu, si nno vidiva tutti cosi”… Chi voli diri chi vinni a casa e assicutò Arfieddu si nno vidiva tutti cosi? Chi c’era di vidiri? Mu spieghi chi voli diri tuttu chissu, vistu chi tu dicisti chi ti truvavi a chiesa unni patri Liboriu?

TERESA
Tu pensi chi cumpari Gaspari e cummari Carmela, di quantu avutri cumpari e cummari hannu, sugnu sulu io a cummari chi si chiama Teresa?

VANNI
Così dici? Spiramu chi to paroli putissiru rrivari ‘n celu, picchì si così nun fussi, megghiu ti va chiudi ‘nto cunventu a fari a monaca, picchì allura sutta un ponti ti nni po’ jiri a dormiri, grandissima milinciana arrappata e spinusa ca si!

PADRE LIBORIU
E’ permesso? Buon giorno a voi! Come va, come va, mastro Vanni? E tu, Teresa, come procede l’attesa?
TERESA
Beni, beni, patri Liboriu.

VANNI
Pi tia, ma no pi mia!

PADRE LIBORIU
Ho capito, avete litigato. Come, dovresti essere contento che a momenti diventi babbo!

VANNI
Parrinu, babbu havi chi ci sugnu di ‘na vita; ma ora basta! A signura unni s’ha fatto l’estati, ora pigghia e si va fa puru u ‘nvernu; o chi ci pari chi sta casa divintò a casa di l’Opira Pia! Fineru i tempi di quannu Betta filava.

PADRE LIBORIU
Non capisco!

VANNI
E nenti ci fa, idda mi capisci. Mi dicissi, parrinu, havi forsi quarchi paru di scarpi di giustari? Certu chi puru vossia (allusivo) di quantu strata fa…

PADRE LIBORIU
Eh, caro Vanni! Ogni tanto vado a trovare le mie pecorelle. Anche se (allude a Vanni che non riesce a farlo avvicinare in chiesa) qualcuna mi è difficile condurla all’ovile.

VANNI
Chi voli diri, parrinu, “parrami soggira e sentimi nora?”

PADRE LIBORIU
Vedo che sei un peccatore consapevole.
VANNI
(Meravigliato) Peccatori… ju? E a signura, chi è sempri jittata a chiesa, e chi porta figghi ‘n casa senza ca sacciu di cu su?

PADRE LIBORIU
Continuo a non capire.

VANNI
Non c’è cchiù surdu di cu non voli sentiri. Comu, lei sapi pani pani e vinu vinu di tuttu e mi dici di non capiri! (Il prete lo guarda sbalordito) Mi dicissi, patri Liboriu, si lei fussi ‘o me postu e sapissi d’aspittari un figghiu sapennu chi u dutturi dissi chi non nni po’ aviri di figghi, chi cosa facissi?

PADRE LIBORIU
Beh, per prima cosa i bambini che vengono al mondo sono sempre la gioia di tutti! Poi, come seconda cosa, tornerei a rifare i controlli! L’uomo cambia e si evolve giorno dopo giorno, e questo è segno che tutto può accadere...

TERESA
Cu, iddu? Si evolvi dici? Ma quannu, parrinu! E’ cchiù duru di ‘na pezza di formaggiu majorchinu. Si nun fussi pi mia, e ora chi si cunvincia a rifari l’esami! L’autro jiornu nni ficimu, ju pi vidiri comu va a gravidanza e iddu pi sapiri du so esitu, e ora aspittamu d’un mumentu a l’avutru i risulatati.

PADRE LIBORIU
So che il dottor Carlino è bravo in materia, è anche mio amico oltre che umile servo di Dio.

TERESA
E unni iddu, unni iddu jiemu a fari l’esami.

PADRE LIBORIU
Lo so! (Si è scoperto e cerca di riparare al danno, mentre Vanni lo guarda allibito).

VANNI
U sapi! E comu fici a (guarda la moglie) sapillu?

TERESA
E’ tempu persu chi guardi a mia; io non sacciu nenti.

PADRE LIBORIU
No niente, dicevo “lo so”, nel senso che lo immaginavo che sareste andati da lui, poiché è un venerando medico… venerando per la sua scienza; ma come uomo se so che ne ha combinate molte in paese; (a Vanni) finanche una grossa a tuo compare Gaspare, e… con la tua complicità, tanto che, poverino, non esce più da casa per paura di dover morire da un momento all’altro; cose dell’altro mondo! E poi… per quale motivo, non si sa, non s’è mai venuta a conoscere la ragione! Si dice che si sia convinto d’aver contratto una brutta malattia genitale; è vero? Chi lo sa! Quello che vero è… ma penso che già lo abbiate saputo, che il trauma lo ha trasformato in transessuale! Stranissimo ma vero! A questo punto, non so se fosse il caso di dire pover’uomo, o povera… donna!

VANNI
Si, quarchi cosa l’aviamu ‘ntisu; nuiautri havi di tannu chi non nni videmu. A vulidicilla cuntari, a storia è longa; tuttu partiu di so mugghieri…

PADRE LIBORIU
(Non capisce) Mia?

VANNI
Chi c’entra sua, parrinu! Lei bisognu d’aviri mugghieri havi? A mugghieri di me cumpari, chi dissi d’essiri gilusa du maritu, e così… pi scherzu, si costruì un castellu senza capiri comu.

PADRE LIBORIU
Lei, la moglie diceva di essere gelosa del marito? Ma fammi il piacere, Vanni! Certo, ora non ne avrebbe avuto più motivo di esserlo, poiché il marito è... trans.

VANNI
Idda così mi dissi ddu jornu!

PADRE LIBORIU
Su, smettila! E dire che viviamo in un paese così piccolo da sapere persino quello che ha mangiato, la sera prima, il vicino di casa. Avrebbe dovuto essere lui, il marito, a essere geloso della moglie che… sembra, essere una donna a modo, mentre, poi… (si fa il segno della croce) Dio mi perdoni.

TERESA
Parrinu, a virità è ca u nostru è un paisi d’anciuleddi, unni nni divirtemu a vulari tutti ognunu supra i tetti di casi di l’autri; nun c’è unu, dicu unu, chi vola supra u tettu da so casa.

VANNI
Ma viditi cu parra! Propriu tu nun hai mancu u dirittu di jiapriri a bucca, nni ssu statu in cui ti trovi.

PADRE LIBORIU
Non aprire l’ombrello prima che piova! Aspetta gli ultimi esami prima di dirlo. Beh, io devo andare, ripasserò quanto prima. Che Iddio vi benedica (esce).

VANNI
Ssa benedica parrinu. Certu ca… du “lo so”, nun è ca mi convinci tantu! (Va a controllare s’è andato via e non stia a spiare) Nun è chi chistu è megghiu di l’avutri! Iddu è bonu sulu a fari predichi e missi cantati; e di janciuleddu ‘un havi propriu nuddu aspettu; mi pari un diavulu ca tonaca misa. Sapi unu di tuttu, e cuntrolla ogni cosa di stu paisi. Ah, si nascissi nautra vota! E’ sicuru chi mi facissi parrinu, sulu sulu chi è un beddu misteri: cantu e riposu, cantu e riposu; e poi, tuttu u restu chi non si sapi di iddu è sicuramenti u megghiu: mugghieri non nn’havi di bisognu, picchì a chiesa, di fimmini schiffarati, ci nn’è quantu nni voli; non paga nudda tassa… è rivirutu di tutti, cu ci porta l’uviceddu nisciutu appena du culu da jaddina, cu ci porta agnidduzzu di latti; e iddu, crasticeddu metti all’ammassu! Nni vo cchiù? E me pà mi vulìa America! Cchiù Merica di chista! (Si sente Arfieddu cantare una canzone a soggetto). U megghiu si tu ca canti e di l’autri cosi non ti nni futti nenti. Picchì, picchì si un pocu babbittu, e allura, u megghiu chi sugnu ju, chi sintennumi di sapiri u discursu da luna e du suli, non sacciu mancu di cu è u figghiu chi spetta me mugghieri?

TERESA
‘Mmucca spiramu a Diu!

ARFIEDDU
(Entra con in mano u grosso panino imbottito) Talutamu, tio Vanni! Ti piatiuto tome ti ho detto tio? (zio).

VANNI
Ma dimmi ‘na cosa, ci manci tuttu u misi cu ssu pani?

ARFIEDDU
Te ha ditiuto?

VANNI
Tutti ssi T ca dici, su tutti i cruci chi u signuri mi desi di purtari.

ARFIEDDU
Te diti?

VANNI
Nenti, nenti!

ARFIEDDU
(S’accorge di Teresa ch’era seduta a lavorare la lana per fare un corredino al piccolo che nascerà) Oh, tignora Tereta! Lei qui è? E tome (come), a tata (casa) mia è venuta una tignora te tembava lei! Lo ttetto vettito, i ttetti tapelli… mi t’è ttano! (strano) Tembava lei lei lei!

TERESA
Veru? Non ciù fari sentiri a me maritu, si nno, comu veni u dutturi, attrovacci chi cumminanu sta vota!

ARFIEDDU
Lo ta te non ti ho tapito niente di tutto quello te ha detto? (Le guarda la pancia e rimane sbalordito) Oh, ma te ha nella pantia? Ti tente male?

VANNI
Ju, ju mi sentu mali cu sa panza!

ARFIEDDU
Oh, lo tapete te mi ttate fatendo confondere tutto tutto? Lei ha la pantia cotì (facendo segno di grossa) e tu ti tenti male? Allora te ti do un cattotto (cazzotto) a te, ti tente male lei? Ah, ti? (Gli da un colpo di Karate) Jà! Ja! (Vanni cade con tutto il banchetto).

TERESA
(Ha avuto una fitta, si contrae dal dolore e si lamenta tenendosi la pancia) Ahi! Ahi!

VANNI
Chi ti vinissi ‘na pasturedda! Ma chiffari a casa ‘un ‘nn’hai?

ARFIEDDU
Mi funtiona per davvero! Ora tome vado a cata, ci do una cattotto a mia madre e vediamo te dite mio padre. (Riguarda la pancia di Teresa) Te hai nella pantia? Ah, te hai? Ti tei mangiato attai attai faggioli?

VANNI
Citrola! Citrola manciò!

TERESA
A lingua, a lingua t’avissi a cadiri!

ARFIEDDU
Ah, i tetioli? Vero? (A Vanni) Pettè…

VANNI
Senti, non ‘ncuminciamu nautra vota cu i per te e per me!

ARFIEDDU
Oh, tio Vanni, non capitti popio niente! Io volevo dire, no pe ttè ttaccato (staccato), ma pettè unito; tapito?

VANNI
Ah, perché!

ARFIEDDU
Pettè io tome ho detto, non ho detto pettè! E ora me lo diti te ha la tia Tereta, te ha la pantia (facendo segno di pancia grossa) cotì?

VANNI
Aspetta un bambino.

ARFIEDDU
Ah, ti! Bellittimo! (Comincia col guardare l’ingresso) Bello, bello! E io, io lo conotto? (conosco).

VANNI
Tu? E comu fa a canuscillu, siddu ‘un lu canusciu mancu ju!

ARFIEDDU
Mih, allora è una toppeta pe tutti! (Va a guardare se entra un bimbo) E quannu veni? Ah, a ti ura?

VANNI
Ma a cu aspetti?

ARFIEDDU
Tu, io?

VANNI
Siccomu vju chi guardi.

ARFIEDDU
Appettu ti veni u picciriddu da tia Tereta. E tomu ti chiama?

VANNI
Gesù.

ARFIEDDU
(Sbalordito) Getù? Cu, chiddu di (indicando verso il cielo) dda tupa? (supra). E ti veni puru cu l’apottuli?

VANNI
Ah, chissu ancora nun lu sapemu!

ARFIEDDU
Tu, mi pigghi pi pitta!

VANNI
Pi pizza si! Dimmi ‘na cosa, comu stannu to patri e to matri?

ARFIEDDU
Benittimo! Tolo te a mio pate ti è cambiata la vote, temba quella di una femminuttia (femminuccia), e mia mate ride attai attai pure pe tome tammina mio pate. Cotì, guadda (fa come una sfilata di moda con la camminata gay). E’ venuto il dottore Tallino e ha detto te tono guariti. Ha detto a mio pate te (che) ti può attare (alzare) pettè… (si ricorda che vanni confonde i perché) non pettè ttaccato, tapito? Pittì (picchì) ‘un havi ttiu (più) nenti. Tulu ti me pati è totì (facendo il verso di gay); e me pati e me mati ti mitinu a tantari (scantari).

VANNI
A scantari? Picchì, picchì to patri… passò dda banna?

ARFIEDDU
No ccantari (facendo il verso di spaventato) cotì! Ma tantari cotì, tenti, tenti (comincia a cantare una canzone stonata, a soggetto…).

TERESA
Arfieddu, basta chi si nno, prima du tempu ccattu!

VANNI
Arfieddu, senti, ma è sicuru chi era u dutturi Carlinu?

ARFIEDDU
Ti, ti!

VANNI
A mia, stu dutturi, quasi quasi… chi non mi cunvinci propriu, chistu havi i manu ‘n pasta peggiu du parrinu! (Si sente arrivare gente).

CARMELA
Pirmissu, si po’, si po’ cumpari? (entra Carmela) Salutamu. Putemu trasiri?

TERESA
E certu, già non trasistivu!

CARMELA
(Riesce e invita il marito ad entrare. Sarà vestito come un gay e si comporterà da tale) E trasi, trasi chi nuddu ti mancia.

GASPARI
(Parlerà e si muoverà sempre rispettando quel novo personaggio) E pirmissu? Salutamu, comu stati? Quantu tempu ca non nni vidiamu!

VANNI
Oh, cummari Gaspari! (Cerca di correggere l’errore) Ma chi dicu! Cumpari, vulìa diri cumpari. Comu stati? Vju ca siti cchiù… comu diri… cu sa vuci pariti cchiù giuvini!

GASPARI
Grazii, grazii, cumpari. E vui, cummari cumu stati? Ah, ma vju chi… siti in dolci attesa. Comu ccattati, vu ‘nnacu ju u piccididdu! A mia piacinu i piccididdi (alla moglie, sdolcinato) è veru gioia?

TERESA
Cumpari, ma usapiti chi vui pariti cchiù fimmina da cummari? Chi grazia c’aviti.

VANNI
Cumpari ma nisciti a pedi, paisi paisi?

GASPARI
E certu! Allura comu, accavaddu?

CARMELA
Veramenti a cavaddu, oramai…

VANNI
E va beni cummari, o a pedi o a cavaddu l’importanti è fallu ‘nsaluti.

GASPARI
Ah, certu, pi chissu, di saluti ‘nn’avissi puru di jittari.

ARFIEDDU
Pa, mi la ‘ntignari puru a mia tomu fa tu a parrari e taminari cotì?

TERESA
E ss’avutra t’ammanca!
CARMELA
Cummari, u putissimu haviri u piaciri di essiri matrozza e patrozzu du picciriddu c’havi a nasciri?

VANNI
A stu puntu, putiavu diri sulu matrozzi!

TERESA
Si (indicando il marito) vostru cumpari e d’accordu, pi mia…

VANNI
Chistu u putemu sapiri dopu i risultati di l’esami.

CARMELA
Di quali esami parrati, cumpari?

GASPARI
(A Teresa) Picchì si scrissi a scola serali u cumpari?

TERESA
Eh, si! Ci pigghiò sta mania chi voli divintari scienziatu, dici chi si voli lauriari in astrologia. Picchì, vuiavutri nun lu sapiti, ma è bravu, così bravu a sapiri i misteri di l’universu: U suli chi è operaiu stagionali, a luna chi jioca cu i missili…

GASPARI
Certu chi macari ju mu facissi un viaggiu supra u missili! (Si sente arrivare qualcuno).

PADRE LIBORIU
Permesso? (Invita il dottore ad entrare) Entri, entri pure, dottore. Ah, ma vedo che siamo tutti qui!

DOTTORE
Oh, eccoci qua! Quale piacere vedervi di nuovo uniti! (A Teresa) Ho da darle una straordinaria notizia! (A Vanni) Anche a lei, sa!

VANNI
Allura è signu ca… ci a ficimu?

PADRE LIBORIU
Non dire gatto se non l’hai nel sacco! I proverbi di un tempo non falliscono mai, sono perle di saggezza.

TERESA
Allura, dutturi, ‘nna duna sta nutizia? Pi daveru bella è?

DOTTORE
Per suo marito sicuramente si, per lei non so che dire.

VANNI
Parrassi, dutturi, ‘un nni tinissi supra u carbuni ardenti.

DOTTORE
Dunque, cominciamo (a Vanni) da lei?

TERESA
Ah, ma longu è, dutturi!

DOTTORE
E va bene. Nel ricontrollare gli esami, (mostra dentro una carpetta, gli esami, finti s’intende) suoi s’intende, ho visto che le sue cellule seminali, come d’incanto, si sono svegliate e hanno sviluppato un grosso fermento, o subbuglio, come dir si voglia, riproduttivo; quindi lei, da ora in poi, di figli ne può avere quanti ne vuole; ma credo che non ce ne sia più bisogno, in quanto… vede questa lastra radiografica? Questo è invece l’esame di sua moglie, e… vede questi? Sa che cosa sono?

VANNI
Ju, veramenti…

DOTTORE
Aspetti che la mostro a sua moglie. Vede, signora? Lei ha capito cosa sono?

TERESA
Dui! Du gemelli!

CARMELA
E prosita, cummari! (Poi a Vanni che era rimasto impetrito) E menu mali chi di figghi non nni putiavu aviri, cumpari!

TERESA
Vidi, vidi chi a Madunnuzza nna fici a grazia!

GASPARI
Chistu, allura è signu cumpari, chi d’ora nn’avanti aviti a jiri a chiesa puru vui cu a cummari. Veru cummari?

PADRE LIBORIU
Vedete da che pulpito viene la predica! Se proprio voi non avete mai messo piede in chiesa da poi che vi siete sposato! Vuol dire che d’ora in avanti farete compagnia a vostro compare.

ARFIEDDU
Macari ju ti vogghiu veniri a chieta, cu tapi ti ‘mmentu a tutti tti miraculi non potitti guariri puru ju! Ti diti, parrinu? Putitti tuccediri puru a mia?

PADRE LIBORIU
In chiesa, tutto può succedere, anche l’impossibile.

GASPARI
Cumpari, allura è signu chi amu a ‘mbiviri!

DOTTORE
Certo, bisogna brindare!

PADRE LIBORIU
Lo avete pensato il nome da mettere ai piccoli?

TERESA
Nun sapemu mancu si su masculi o fimmina.
DOTTORE
Che sciocco sono stato! Credevo d’avervelo detto! Sono due maschioni!

GASPARI
Bellu si ssu masculi!

CARMELA
Cumpari ma c’aviti? Non siti cuntentu ca vi nascinu du figghi? O pinsati e nuttati chi vi spettanu di fari?

VANNI
U fattu è ca mi sentu cchiù cunfusu ca pirsuasu.

GASPARI
Eh, quannu i cosi si prisentanu così, tutti ‘nta ‘na vota, nun è facili di putilli accittari! Mi piacissi puru a mia aviri du picciriddi; sulu ca oramai…

PADRE LIBORIU
Anche a me picciono i bambini; ma io sono un prete, come faccio a poterli avere!

TERESA
Sapiti chi facemu, vistu chi a tutti dui vi piacinu i picciriddi, a chisti ca hannu di nasciri ci mittemu u vostru nomi… sempri si me maritu è cuntentu!

VANNI
E… picchì non avissi a essiri cuntentu. Si si cuntenta tu, semu cuntenti tutti.

CARMELA
Bravu u cumpari! L’omu ca di filosofia vivi, lassa lu beni di sta terra a la gnuranza umana.

DOTTORE
Sagge parole, donna Carmela. Quindi, se ho capito bene, i bambini si chiameranno: Liborio e Gaspare?

TERESA
Dutturi, si ci mettu sulu Gaspari, pensu chi si pputissi siddiari patri Liboriu; si ci ci mettu Liboriu, pensu chi si putissi siddiari me cumpari; mentri così, finisci chi non si siddia nuddu di dui.

CARMELA
Ma si, alla fini chiddu ca ‘nteressa è ca i piccididdi criscinu boni ‘n saluti.

ARFIEDDU
Ti, ti! ‘Ntaluti comu a mia!

PADRE LIBORIU
E comu i vattiamu, facemu macari ‘na bedda missa cantata! E ‘nvitamu a tuttu u paisi.

DOTTORE
Padre Liborio, non sia così passionale se non vuole rischiare di aprire tutti gli… altarini.

VANNI
(Si guardano tutti stupiti) Umh?

PADRE LIBORIU
Niente, niente, cosa volete che sia! Il dottore voleva dire che, facendo la messa cantata… che è una grande funzione, c’è bisogno di aprire, o meglio parare tutti gli altri altari della chiesa! Quindi aprire nel senso d’impegnare!

TUTTI
(Siccome erano tutti in tensione, risponderanno come segno di rilassamento) Ah!!!

CARMELA
Cumpari, i pigghiamu o no sti buttigghi quantu brindamu?

TERESA
Senti chi fai, pigghia dda buttighia chi nni rigalò tempu fa u parrinu.

PADRE LIBORIU
Non l’avevate ancora aperta?

VANNI
A diri a virità, ha mancatu l’occasioni.

CARMELA
Però ci voli un beddu discursu.

ARFIEDDU
Ju, ju, u fattu ju u bellu diccuttu!

GASPARI
Finiscila, Arfieddu, chi ssu fa tu, non ni nni jemu cchiù pa casa, lassalu fari o dutturi, chi è cchiù struitu.

DOTTORE
No, no, io no! A padre Liborio, lasciamolo fare a padre Liborio, meglio di lui nessuno di noi saprebbe come farlo.

PADRE LIBORIU
Io so appena dire messa, di altro, credetemi, non saprei proprio come improvvisare, posso solo dire un breve pensiero come regalo a Teresa che a breve sarà mamma.

VANNI
Eccu cca a buttigghia e i bicchera (si apre la bottiglia mentre Carmela divide i bicchieri).

CARMELA
(Va porgendo i bicchieri a Vanni che va versando il vino e li va distribuendo agli altri) I biccheri su già chini; a vossia tocca, parrinu.

PADRE LIBORIU
Stu brindisi è bonu fallu ‘ndialettu così nnni capemu tutti: Li figghi ca vennu ‘o munnu, / pocu ‘nporta di cu sunnu. / La genti troverà sempri di chi cuntari, / a megghiu cosa è lassamuli parrari. / Lu preu è sulu a li picciriddi, / brindamu tutti e biati iddi!
ARFIEDDU
Puru ju ti vogghiu fari u rialu, tia Teresa: A megghiu cota è nun parrari, / ti la vita ti voi guariri. / E’ un pinseru duti e beddu, / ta ti riala Arfieddu. /
Nni la vita pi bonu ‘mbrugghiari, / ci voli l’arti di sapiri rigurdari. (Le porge il pacchetto che lei aprirà).

TERESA
(Lo apre e mostra il borsello ai presenti) Ma… chistu è u me borsellu!

VANNI
(Impietrito, guarda tutti; poi si sfila la cintura dei pantaloni e, adirato…) Allura (alla moglie) tu… (poi a padre Liboriu e a Gaspari) e vossia… e puru vui, cumpari… anchi vossia, dutturi u sapi chi fu bravu a fari u regista di sta recita! Ma ora, ci penzu ju pi tutti quanti siti (alza la cinghia e comincia ad inseguire tutti che usciranno ed etreranno a soggetto attraverso le scene). U vinu vu ‘mbivistivu, ora vi fazzu assaggiari a cinta di me pantaluna! (Inizia l’inseguimento).

GASPARI
(Parlerà e camminerà di nuovo normale) Oh, no! Ma cu nni porta a veniri cca! E ora, curri Asparinu si non vo scippari corpa!

VANNI
Cca, viniti cca! Cca aviti a veniri! Ah, si vi pigghiu! (va dando colpi a destra e a manca. Si abbasseranno le luci e si bloccheranno tutti come fossero statue, mentre sotto l’occhio di bue e davanti al proscenio, Arfieddu dirà, in forma poetica, la morale del lavoro).

ARFIEDDU
(Parlerà in maniera comprensibile)
Chi vita la nostra, china sempri di ‘mbrogghi; / cu ridi, cu chianci, cu havi sempri li dogghi. / Bellu sarìa si tutti fussimu onesti, / aviriamu un munnu, chinu di festi! / Spissu si sbagghia senza vulillu; / criamu dulura senza pinsallu. / Si tutti, la testa tinissimu a frenu, / spissu li sbagghi sarianu menu! / Pirsinu a la chiesa si va pi sbagghiari, / picchì non tutti si va pi priari. / C’è cu pi Diu non havi nuddu affettu, / poi batti cu lu pugnu e si sfurna lu pettu, / chiancemu spirannu d’aviri u perdono, / picchì semu certi ca Diu è sempri bonu. / Ah, si un beddu jornu si sbigghia ‘cazzatu, / chi guai ca fussiru pi tuttu u criatu! / Custa chiddu ca custa, / pi l’omu ci voli sempri la frusta! / Du paruleddi vi vogghiu dunari, / è un cunsigghiu pi menu sbagghiari: / prima di chianciri e circari ajutu a li santi, / pinsatici bonu a mettiri u pedi cchiù avanti.

TELA